Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru vis─âtor

VIS─éT├ôR, -O├üRE, vis─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care viseaz─â, care este ├«nclinat─â spre reverie, spre medita╚Ťie; p. ext. (persoan─â) care este lipsit─â de sim╚Ť practic; (persoan─â) care se dedic─â unui ideal irealizabil. ÔÇô Visa + suf. -─âtor.
VIS─éT├ôR, -O├üRE, vis─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care viseaz─â, care este ├«nclinat─â spre reverie, spre medita╚Ťie; p. ext. (persoan─â) care este lipsit─â de sim╚Ť practic; (persoan─â) care preconizeaz─â un ideal ╚Öi ├«l tr─âie╚Öte ca pe o realitate vie, care se las─â condus de utopii. ÔÇô Visa + suf. -─âtor.
VIS─éT├ôR2, -O├üRE, vis─âtori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â contemplativ─â, predispus─â la reverie, la medita╚Ťie; p. ext. persoan─â lipsit─â de sim╚Ť practic. C├«nt nebun de vis─âtor ├«ndr─âgostit de propria-i ruin─â. CERNA, P. 150. ÔÖŽ Persoan─â care preconizeaz─â un ideal ╚Öi-l tr─âie╚Öte ca pe o realitate vie (v. vizionar); (peiorativ) persoan─â care se las─â condus─â de utopii. Unde ni-s entuzia╚Ötii, vis─âtorii, trubadurii, S─â ne cinte rostul lumii ╚Öi splendorile naturii. VLAHU╚Ü─é, O. A. 69. Iat─â ce ne spun vis─âtorii cosmopolitanului. BOLINTEANU, O. 309.
VIS─éT├ôR1, -O├üRE, vis─âtori, -oare, adj. Care viseaz─â (2), care este cufundat ├«n visare; ├«nclinat spre reverie, spre contempla╚Ťie. Tovar─â╚Öul meu era un om de patruzeci de ani, un om nalt, t─âcut ╚Öi vis─âtor. SADOVEANU, O. VIII 7. ├Än faptul dimine╚Ťii, prin parc, ├«ng├«ndurat─â, Se plimb─â vis─âtoare Fatma. CO╚śBUC, P. I 52. ÔŚŐ Fig. Au cu lira vis─âtoare ori cu sunete de flaut. Po╚Ťi s─â-nt├«mpini patrio╚Ťii ce-au venit de-atunci ├«ncolo? EMINESCU, O. I 149. ÔŚŐ (Adverbial) Fa╚Ťa lui se l─âmure╚Öte, Pare-nduio╚Öat acum... Vis─âtor ╚Öi lung prive╚Öte Casele de peste drum. TOP├ÄRCEANU, B. 71.
visătór adj. m., s. m., pl. visătóri; f. sg. și pl. visătoáre
visătór adj. m., s. m., pl. visătóri; f. sg. și pl. visătoáre
VISĂTÓR adj. 1. contemplativ, contemplator, meditativ. (Fire ~oare.) 2. v. romantic.
VIS─éT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) ╚Öi substantival 1) Care viseaz─â; ├«nclinat spre visare. Persoan─â ~oare. 2) Care este lipsit de sim╚Ťul realit─â╚Ťii; utopic. /a visa + suf. ~─âtor
vis─âtor a. 1. care viseaz─â; 2. preocupat de reverii: ├«n minteaÔÇÖ╚Ťi vis─âtoare AL. ÔĽĹ m. 1. cel ce viseaz─â; 2. om distrat.
visătór, -oáre adj. Care visează. Contemplativ, preocupat de himere, gînditor, distrat: o minte visătoare. S. m. și f. Ideolog.
VIS─éTOR adj. 1. contemplativ, contemplator, meditativ. (Fire ~.) 2. romantic, (peior.) roman╚Ťios. (Spirit ~.)

Vis─âtor dex online | sinonim

Vis─âtor definitie

Intrare: vis─âtor (adj.)
vis─âtor 1 adj. adjectiv
Intrare: vis─âtor (s.m.)
vis─âtor 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul