Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru virulen╚Ť─â

VIRUL├ëN╚Ü─é, virulen╚Ťe, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi virulent; ├«nsu╚Öire a microbilor patogeni de a se ├«nmul╚Ťi ├«n ╚Ťesuturile vii ale organismului, rezist├ónd la reac╚Ťiile de ap─ârare ale acestuia; grad de intensitate infec╚Ťioas─â a unei boli. ÔÇô Din fr. virulence, lat. virulentia.
VIRUL├ëN╚Ü─é, virulen╚Ťe, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi virulent; ├«nsu╚Öire a microbilor patogeni de a se ├«nmul╚Ťi ├«n ╚Ťesuturile vii ale organismului, rezist├ónd la reac╚Ťiile de ap─ârare ale acestuia; grad de intensitate infec╚Ťioas─â a unei boli. ÔÇô Din fr. virulence, lat. virulentia.
VIRUL├ëN╚Ü─é, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi virulent; gradul de intensitate infec╚Ťioas─â a unei boli. Bacilul holerei va pierde mult din virulen╚Ťa sa pe un teritoriu cu o igien─â ra╚Ťional─â. BABE╚ś, O. A. I 512. Anarhia a ├«nceput a se limpezi... ├«ntocmai ca o boal─â ce ╚Öi-a s─âv├«r╚Öit evolu╚Ťiunea, ╚Öi-a domolit virulen╚Ťa. MACEDONSKI, O. IV 127.
virul├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. virul├ęn╚Ťei; pl. virul├ęn╚Ťe
virul├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. virul├ęn╚Ťei; pl. virul├ęn╚Ťe
VIRUL├ëN╚Ü─é s. vehemen╚Ť─â.
VIRUL├ëN╚Ü─é s.f. ├Änsu╚Öirea de a fi virulent; gradul de intensitate infec╚Ťioas─â a unei boli. [Cf. fr. virulence, lat. virulentia].
VIRUL├ëN╚Ü─é s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi virulent. ÔŚŐ gradul de intensitate infec╚Ťioas─â a unei boli. (< fr. virulence, lat. virulentia)
VIRULÉNȚĂ ~e f. 1) Proprietate virulentă a unor organisme. 2) Capacitate a unui microb patogen de a se multiplica într-un organism viu și de a provoca manifestări morbide. /<fr. virulence
virulen╚Ť─â f. caracterul celor virulente.
*virul├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. virulentia). Caracteru de a fi virulent.
VIRULEN╚Ü─é s. vehemen╚Ť─â, violen╚Ť─â. (Un discurs de o mare ~.)

Virulen╚Ť─â dex online | sinonim

Virulen╚Ť─â definitie

Intrare: virulen╚Ť─â
virulen╚Ť─â substantiv feminin