Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru virtuoas─â

VIRTU├ôS, -O├üS─é, virtuo╚Öi, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respect─â ╚Öi realizeaz─â ├«n mod consecvent dezideratele etice, principiile ╚Öi normele morale; ├«nzestrat cu multe virtu╚Ťi; (despre manifest─ârile oamenilor) care denot─â virtute. ÔÖŽ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] ÔÇô Din lat. virtuosus, fr. vertueux.
VIRTU├ôS, -O├üS─é, virtuo╚Öi, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respect─â ╚Öi realizeaz─â ├«n mod consecvent deziderate etice; ├«nzestrat cu multe virtu╚Ťi; (despre manifest─ârile oamenilor) care denot─â virtute. ÔÖŽ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] ÔÇô Din lat. virtuosus, fr. vertueux.
VIRTÓS, -OĂSĂ adj. v. virtuos1.
VIRTU├ôS1, -O├üS─é, virtuo╚Öi, -oase, adj. (Despre oameni) Care respect─â ╚Öi realizeaz─â ├«n mod consecvent dezideratele etice; care este ├«nzestrat cu multe virtu╚Ťi; (despre manifest─âri ale oamenilor) care denot─â sau oglinde╚Öte virtute. Nu pot s─â existe oameni nici absolut virtuo╚Öi, nici absolut vi╚Ťio╚Öi. GHEREA, ST. CR. II 249. De aceea trebuie s─â-╚Ťi vorbesc a╚Öa. cum a╚Ö vorbi unui frate ╚Öi unui cet─â╚Ťean virtuos. GHICA, A. 70. Traiul lor tihnit, patriarhal ╚Öi virtuos adun─â l├«ng─â ei pe pribegii lor fra╚Ťi. NEGRUZZI, S. 271. ÔŚŐ (Substantivat) Virtutea nu-l ├«mpiedic─â s─â invidieze soarta celor mai pu╚Ťin, virtuo╚Öi. C. PETRESCU, C. V. 175. ÔÖŽ Corect, cast. Virtuoasa lui so╚Ťie se trase la ╚Ťar─â, consacr├«ndu-se numai la cre╚Öterea copiilor s─âi. NEGRUZZI, S. I 333. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) vir├│s, -o├ís─â (GOLESCU, ├Ä. 39) adj.
VIRTU├ôS2, -O├üS─é, virtuo╚Öi, -oase, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care st─âp├«ne╚Öte ├«n mod des─âv├«r╚Öit tehnica unui instrument muzical. C├«nd ├«n fa╚Ťa ochilor lui str─âluceau luminile candelabrelor de la Scalla ╚Öi Ateneele sau s─âlile de concerte, unde c├«ntau virtuo╚Öii, ├«╚Öi pleca capul pe pieptul vioarei ╚Öi c├«nta. ARDELEANU, D. 291.
virtuós (-tu-os) adj. m., pl. virtuóși; f. virtuoásă, pl. virtuoáse
virtuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. virtuóși; f. sg. virtuoásă, pl. virtuoáse
Virtuos Ôëá defectuos
VIRTU├ôS, -O├üS─é adj. Cu multe virtu╚Ťi; cinstit, curat, cast. ÔÖŽ Care are un talent excep╚Ťional, care posed─â la perfec╚Ťie tehnica unei arte. [< lat. virtuosus, cf. it. virtuoso, fr. virtueux].[1]
VIRTU├ôS, -O├üS─é adj. cu multe virtu╚Ťi. ÔŚŐ cinstit, curat, cast. (< lat. virtuosus, dup─â fr. verteux)
VIRTU├ôS ~o├ís─â (~├│╚Öi, ~o├íse) 1) (despre persoane) Care are virtute; cu virtute; plin de virtu╚Ťi. 2) (despre manifest─âri ale persoanelor) Care se caracterizeaz─â prin virtute. Conduit─â ~oas─â. [Sil. -tu-os] /<lat. virtuosus, fr. virtueux
virtuos a. 1. plin de virtute: femeie virtuoas─â; 2. inspirat de virtute: fapt─â virtuoas─â.
*virtu├│s, -o├ís─â adj. (lat. virtuosus; fr. vertueux; it. virtuoso. V. v├«rtos). 1. Plin de virtute: om virtuos, fapt─â virtuoas─â. 2. (dup─â it.). Care ╚Ötie s─â c├«nte foarte bine dintrÔÇÖun instrument muzical (╚Öi fig. priceput ├«n ceva): Paganini fu un mare virtuos (sa┼ş virtuoz, fem. -oz─â). Adv. Cu virtute: a tr─âi virtuos.

Virtuoas─â dex online | sinonim

Virtuoas─â definitie

Intrare: virtuos (adj.)
virtuos 1 adj. adjectiv
  • silabisire: vir-tu-os
virtos adjectiv
Intrare: virtuoas─â
virtuoas─â 2 substantiv feminin admite vocativul
  • silabisire: vir-tu-oa-s─â