Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru viroag─â

VIRO├üG─é, viroage, s. f. Vale mic─â, r├ópoas─â, mocirloas─â, format─â de ploi ╚Öi de inunda╚Ťii sau prin p─âr─âsirea albiei de c─âtre un r├óu; albia unui torent, cu malurile ad├ónci ╚Öi abrupte. ÔÇô Et. nec.
VIRO├üG─é, viroage, s. f. Vale mic─â, r├ópoas─â, mocirloas─â, format─â de ploi ╚Öi de inunda╚Ťii sau prin p─âr─âsirea albiei de c─âtre un r├óu; albia unui torent, cu malurile ad├ónci ╚Öi abrupte. ÔÇô Et. nec.
VIRO├üG─é, viroage, s. f. Vale mic─â, r├«poas─â, format─â de ploi, de inunda╚Ťii, de abaterea unui r├«u din albia sa etc.; albia unui torent cu malurile ad├«nci ╚Öi abrupte. ├Ä╚Öi aduse aminte c─â este ├«n p─âdure... o viroag─â ad├«nc─â, s─âpat─â de p├«r├«u, larg─â ├«n toate p─âr╚Ťile ╚Öi cu totul ascuns─â sub copacii apleca╚Ťi. GALACTION, O. I 294. Telegescu ╚Öi B─âlcescu se ├«nfundar─â ├«ntr-o viroag─â umed─â, aproape noroioas─â, umbrit─â de r─âchite. CAMIL PETRESCU, O. II 26. Drumul se ├«nfunda ├«n viroage cleioase dup─â at├«tea s─âpt─âm├«ni de ploaie, urca d├«mburi str├«mbe. C. PETRESCU, S. 77. ├Än timp de secet─â moara nu mai umbla, fiindc─â apa se risipea prin viroage. SLAVICI, V. P. 4.
viroágă s. f., g.-d. art. viroágei; pl. viroáge
viroágă s. f., g.-d. art. viroágei; pl. viroáge
VIRO├üG─é ~ge f. rar R├óp─â mic─â, mocirloas─â, format─â de apa ploilor, de inunda╚Ťii sau prin p─âr─âsirea albiei de c─âtre un r├óu. /Orig. nec.
viroag─â f. mocirl─â. [Tras din slav. VIR┼Č, v├órtej de ap─â, pescuin─â].
viro├íg─â (oa dift.) f., pl. e (var. din iroag─â, ─şerug─â, ca v─â─şoag─â fa╚Ť─â de v─â─şug─â, sa┼ş d. vsl. vir┼ş, clocotire [bg. s├«rb. vir, bulboan─â], d. vr─şeti, a ferbe, ╚Öi dec─ş ├«nrudit cu rom. vir, iz-vor ╚Öi var). Dun. G├«rl─â provizorie. Est. Loc mocirlos. ÔÇô ├Än Olt. iroag─â ╚Öi (ArhO. 1928, 158) iroav─â.

Viroag─â dex online | sinonim

Viroag─â definitie

Intrare: viroag─â
viroag─â substantiv feminin