VIRILIZÁ, virilizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta caracter viril. – Din fr. viriliser.

VIRILIZÁ, virilizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un caracter viril. – Din fr. viriliser.

virilizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 virilizeáză

virilizá vb., ind. prez. 1 sg. virilizéz, 3 sg. și pl. virilizeáză

virilizáre s. f., g.-d. art. virilizării

VIRILIZÁ vb. I. tr., refl. A da sau a căpăta un caracter bărbătesc. [< fr. viriliser].

VIRILIZÁRE s.f. Faptul de a (se) viriliza; masculinizare. [< viriliza].

VIRILIZÁ vb. tr., refl. a (se) masculiniza. (< fr. viriliser)