VÍRIL, -Ă, virili, -e, adj. Care aparține sexului masculin; specific bărbatului sau masculului, bărbătesc. ♦ Care exprimă bărbăție, forță, energie; care este energic, viguros. – Din fr. viril, lat. virilis.

VIRÍL, -Ă, virili, -e, adj. De bărbat, specific bărbatului sau masculului, bărbătesc. ♦ Care exprimă bărbăție, plin de forță, de energie; energic, viguros, impetuos. – Din fr. viril, lat. virilis.

VIRÍL, -Ă, virili, -e, adj. De bărbat, bărbătesc; p. ext. care exprimă bărbăție; plin de forță, de energie, viguros. Avea figura virilă, părul țepos, tuns scurt și ridicat în sus perie. C. PETRESCU, Î. II 105.

viríl adj. m., pl. viríli; f. virílă, pl. viríle

viríl adj. m., pl. viríli; f. sg. virílă, pl. viríle

VIRÍL adj. 1. bărbătesc. 2. energic, impetuos, viguros. (Manifestare ~.)

VIRÍL, -Ă adj. De bărbat, bărbătesc; (p. ext.) viguros, plin de vitalitate. [Cf. fr. viril, lat. virilis < lat. vir – bărbat].

VIRÍL, -Ă adj. de bărbat, bărbătesc; (p. ext.) viguros, plin de vitalitate. ◊ (despre un bărbat) apt pentru dragoste fizică. (< fr. viril, lat. virilis)

VIRÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care constituie un semn al bărbăției; caracteristic pentru bărbați; bărbătesc. 2) fig. Care este plin de vigoare (ca un bărbat); puternic; viguros; voinic. /<fr. viril

viril a. bărbătesc.

viríl, -ă adj. (lat. virilis, d. vir, bărbat). Bărbătesc: etatea virilă (30-60 de anĭ). Fig. Plin de forță, de vitejie: aparență virilă. Adv. A păși viril. V. masculin.

VIRIL adj. 1. (BIOL.) bărbătesc, masculin. (Caractere ~.) 2. energic, impetuos, viguros. (Manifestare ~.)

BĂRBAT VIRIL călăraș, mascul feroce, pulărău, taur comunal, tivitor.