VÍRGA subst. (
Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din
lat.,
fr. virga. VÍRGA subst. (
Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din
lat.,
fr. virga. VÍRGA s.n. Picături de apă care cad din nori sub forma unor fâșii, evaporându-se până la pământ. [< fr., lat. virga].
VÍRGA s.f. (Muz.) Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. [< it., lat. virga].
VÍRGA2 s. n. (met.) fenomen în evaporarea ploii înainte de a ajunge la pământ, în zonele montane. (< lat., fr. virga)
VÍRGA1 s. f. semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. (< lat. virga)
virga (virgula) v. notație (III, 1). Virga dex online | sinonim
Virga definitie
Intrare: virga (met.)
virga 1 s.n. substantiv neutru invariabil (numai) singular
Intrare: virga (muz.)
virga 2 s.f. substantiv feminin invariabil (numai) singular