Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru viragiu

VIRÁGIU s. n. v. viraj.
VIR├üJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-╚Öi) schimba orientarea de mers; cotire. ÔÖŽ Por╚Ťiune curb─â de ╚Öosea cu raz─â de curbur─â mic─â. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substan╚Ťe cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. ╚Öi: virajuri. ÔÇô Var.: (rar) vir├ígiu s. n.] ÔÇô Din fr. virage.
VIRÁGIU s. n. v. viraj.
VIR├üJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-╚Öi) schimba direc╚Ťia de mers; cotire. ÔÖŽ Por╚Ťiune curb─â de ╚Öosea cu raz─â de curbur─â mic─â. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substan╚Ťe cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. ╚Öi: virajuri. ÔÇô Var.: (rar) vir├ígiu s. n.] ÔÇô Din fr. virage.
VIRÁGIU s. n. v. viraj.
VIR├üJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira; schimbare de direc╚Ťie, cotire. Virajele str├«nse la vertical─â ╚Öi decol─ârile sale spectaculoase st├«rniser─â o admira╚Ťie f─âr─â seam─ân. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 2/5. ÔÖŽ Curb─â de ╚Öosea cu raza de curbur─â mic─â. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substan╚Ťe; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. ÔÇô Pl. ╚Öi: virajuri (C. PETRESCU, O. P. I 208). ÔÇô Variant─â: vir├ígiu, viragii (C. PETRESCU, ├Ä. II 96, id. C. V. 239), s. n.
viráj s. n., pl. viráje
viráj s. n., pl. viráje
VIRÁJ s. 1. v. cotire. 2. v. curbă.
VIRÁGIU s.n. v. viraj.
VIR├üJ s.n. 1. Faptul de a vira; cotire, ocolire. ÔÖŽ Por╚Ťiune de ╚Öosea ├«n curb─â, cu curbur─â foarte mic─â. ÔÖŽ Evolu╚Ťie a unui avion pe o traiectorie curbilinie orizontal─â. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substan╚Ťe; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. -je, -juri, var. viragiu s.n. / < fr. virage].
VIR├üJ s. n. 1. faptul de a vira (1). 2. por╚Ťiune, curb─â de ╚Öosea cu curbur─â foarte mic─â. 3. evolu╚Ťie a unui avion pe o traiectorie curb─â ├«n plan orizontal. 4. schimbare a culorii unei substan╚Ťe, a unui pozitiv fotografic. (< fr. virage)
VIR├üJ ~e n. 1) Mi╚Öcare a unui vehicul care ├«╚Öi schimb─â (brusc) direc╚Ťia. 2) Loc unde se face o schimbare de direc╚Ťie; cotitur─â; cot. 3) chim. Schimbare a culorii unui indicator ca semn al sf├ór╚Öitului unei reac╚Ťii. 4) Transformare chimic─â pe care o sufer─â imaginea fotografic─â. /<fr. viraje
*vir├íj n., pl. e ╚Öi ur─ş (fr. v─şrage). Ac╚Ťiunea de a vira, c├«rmire, ocolire (cu luntrea, cu bicicleta, cu automobilu, cu aeroplanu): un viraj ├«ndr─âzne╚Ť. Locu unde se vireaz─â, cotitur─â: virajele unu─ş velodrom. Ac╚Ťiunea de a vira o fotografie. Apa ├«n care o pu─ş ca sÔÇÖo virez─ş. V. ocol, t├«rcol, ra─şt─â.
VIRAJ s. 1. cîrmire, cîrmit, cotire, cotit, virare, virat, (pop.) cîrnire, cîrnit. (~ al unui vehicul.) 2. (concr.) cotitură, curbă. (La ~ lasă vehiculul mai încet.)
INDICATOR DE VIRAJ aparat giroscopic care indic─â viteza unghiular─â de rota╚Ťie a aeronavei ├«n plan orizontal. Este utilizat ├«n special ├«n cadrul zborului f─âr─â vizibilitate, dar ╚Öi pentru controlul calit─â╚Ťii zborului (corectitudinea manvevr─ârii comenzilor ├«n timpul virajului).
INDICATOR DE VIRAJ ╚śI GLISAD─é giroclinometru.
VIRAJ evolu╚Ťie a unei aeronave sau a unui para╚Öutist ├«n c─âdere liber─â, pe o traiectorie circular─â. Virajul se poate fectua ╚Öi din pozi╚Ťia pe spate. Viraj glisat, glisad─â (v.).

Viragiu dex online | sinonim

Viragiu definitie

Intrare: viraj
viraj 1 pl. -e substantiv neutru
viragiu substantiv neutru
viraj 2 pl. -uri substantiv neutru