vir s. n., pl. víruri

VIR s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

VIR s.n. (Mar.) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale. [Et. incertă].

VIR1-, -VÍR elem. „bărbat”. (< fr. vir-, -vir, cf. lat. vir)

VIR2(O)-/VIRUSO- elem. „virus, virotic”. (< fr. vir/o/-, viruso-, cf. lat. virus, venin)

vir (-ruri), s. n. – Ochi de apă, bulboană. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). În Banat. – Der. viroagă (var. iroagă), s. f. (pîrîu, vîlcea), cu suf. -og.

vir n., pl. urĭ (sîrb. vir, V. viroagă). Ban. Anafor, vîrtej în rîŭ.

vir s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

VIR-, v. VIRO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezență a unui virus în sînge.