vipt definitie

12 definiții pentru vipt

VIPT, vipturi, s. n. (Înv.) Rod, produs al pământului; bucate, recoltă. ♦ (Reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor; mâncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și cu mâncarea). – Lat. victus.
VIPT, vipturi, s. n. (Înv.) Rod, produs al pământului; bucate, recoltă. ♦ (Reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor, mâncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și cu mâncarea). – Lat. victus.
VIPT, vipturi, s. n. (Învechit) Rod, produs al pâmîntului; bucate, recoltă. ♦ (Regional) Ceea ce servește ca hrană oamenilor; mîncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și, mai ales, cu mîncarea).
vipt (înv.) s. n., pl. vípturi
vipt s. n., pl. vípturi
VIPT s. v. aliment, bucate, hrană, mâncare, recoltă, rod.
vipt (-turi), s. n. – Aliment, rod al pămîntului. – 2. Grîu, cereale. – Mr. viptu, megl. vipt, istr. vipt. Lat. victūs (Pușcariu 1905; REW 9315), cf. it. vitto. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 185.
vipt n. Mold. hrana oamenilor. [Vechiu-rom. vipt, cereale („asini carele grâu, pâine și vipt ducea”, Palia) = lat. VICTUS, hrană în genere].
vipt n., pl. urĭ (lat. victus, aliment, d. vívere, victum, a trăi. V. victualiĭ și viez). Ps. S., Dos. ș. a. Grîne, alimente, hrană. – Vechĭ și „meĭ” (R. C. 1933, 55).
vipt s. v. ALIMENT. BUCATE. HRANĂ. MÎNCARE. RECOLTĂ. ROD.
vipt, vipturi, s.n. – 1. Rod al pământului; bucate, recoltă; cereale. 2. Hrană, mâncare. ♦ În Maramureș: sacul cu grăunțe pe care îl duce omul în spate la moară (Felecan, 1983): „Am pus un vipt pe iapă și dusă am fost” (Bilțiu, 1999: 258). Atestat sec. XVI. – Lat. victus „aliment, hrană” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; Frățilă, DEX, MDA).
vipt, -uri, s.n. – 1. Rod al pământului; bucate, recoltă; cereale. 2. Hrană, mâncare. ♦ În Maramureș: sacul cu grăunțe pe care îl duce omul în spate la moară (Felecan 1983): „Am pus un vipt pe iapă și dusă am fost” (Bilțiu 1999: 258). – Lat. victus „hrană” (Pușcariu cf. DER).

vipt dex

Intrare: vipt
vipt substantiv neutru