viperă definitie

11 definiții pentru viperă

VÍPERĂ, vipere, s. f. 1. Șarpe mic, foarte veninos, având pe cap o pată de culoare închisă în formă de V și pe spate o dungă neagră în zigzag; năpârcă (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de viperă = om rău, femeie rea. ◊ Compus: Viperă-cu-corn = specie de viperă mai mare și mai veninoasă decât vipera comună, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoană rea, perfidă. – Lat. vipera.
VÍPERĂ, vipere, s. f. 1. Șarpe mic, foarte veninos, având pe cap o pată de culoare închisă în formă de V și pe spate o dungă lată, neagră, în zigzag; năpârcă (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de viperă = om rău, femeie rea. ◊ Compus: Viperă-cu-corn = specie de viperă mai mare și mai veninoasă decât vipera comună, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoană rea, perfidă. – Lat. vipera.
VÍPERĂ, vipere, s. f. 1. Șarpe mic, foarte veninoși cu o pată neagră în formă de V pe cap și cu o dungă lată neagră în zigzag pe spate (Pelias berus). 2. Fig. Persoană rea, perfidă, veninoasă. Nu știi ce viperă este tanti Aglaie asta. CĂLINESCU, E. O. I 52. O! mînca-ți-ar cîinii cinstea viperă cu șepte limbi. HOGAȘ, H. 17. Spune și nouă, tată, cine este vipera aceea care nu-ți dă pace și-ți otrăvește bătrînețele. ISPIRESCU, L. 12. ◊ Expr. Pui de viperă = om rău, femeie rea. Atîta am vrut să aflu din gura ta, pui de viperă ce mi-ai fost, zice atunci spînul. CREANGĂ, P. 206. ♦ Răutate, perfidie. Mai bine te-ai înfrica tu, nu de dumnezeu, ci de vipera din tine. V. ROM. martie-aprilie 1949, 184.
víperă s. f., g.-d. art. víperei; pl. vípere
víperă s. f., g.-d. art. víperei; pl. vípere
VÍPERĂ s. (ZOOL.; Vipera berus) năpârcă, (înv. și reg.) aspidă, (reg.) șarpe-ciont, șarpe-ciung, șarpe-scurt, șarpe-veninat.
víperă (-re), s. f. – Năpîrcă (Pelias berus, Vipera ammodytes). – Mr. (nvipirat „veninos”); istr. viperę. Lat. vῑpĕra (Pușcariu 1904; lipsește REW 9358), cf. sard. pivera, sp. vibora. Apare din sec. XVII; Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit.
VÍPERĂ ~e f. 1) Șarpe veninos, cu capul triunghiular, pe care are un semn negru în formă de V; năpârcă. 2) fig. Persoană răutăcioasă și plină de venin. /<lat. vipera
viperă f. 1. soiu de șarpe veninos; 2. fig. femeie rea.
*víperă f., pl. e (lat. vípera). Năpîrcă, un fel de șarpe mic foarte veninos. Fig. Aspidă, zgripțoroaĭcă, femeĭe rea. Limbă de viperă, limbă de om bîrfitor. – Cînd te-a mușcat o viperă de mînă orĭ de picĭor, trebuĭe să te legĭ maĭ sus de mușcătură (maĭ aproape de inimă) ca să nu maĭ circule sîngele spre locu mușcat și să sugĭ rana cu gura (dacă nu țĭ-e gura zgîriată), și apoĭ să scuĭpĭ. Dar cel maĭ bine e să arzĭ rana cu nitrat de argint (peatra ĭaduluĭ) orĭ cu feru roș.
VIPERĂ s. (ZOOL.; Vipera berus) năpîrcă, (înv. și reg.) aspidă, (reg.) șarpe-ciont, șarpe-ciung, șarpe-scurt, șarpe-veninat.

viperă dex

Intrare: viperă
viperă substantiv feminin admite vocativul