VIORÍST, -Ă, vioriști, -ste, s. m. și f. Violonist (într-o orchestră populară). [Pr.: vi-o-] – Vioară³ + suf. -ist.

VIORÍST, -Ă, vioriști, -ste, s. m. și f. Violonist (într-o orchestră populară). [Pr.: vi-o-] – Vioară³ + suf. -ist.

VIORÍST, -Ă, vioriști, -ste, s. m. și f. Violonist. Minunat fu însă taraful de lăutari al lui Medelioglu, alcătuit dintr-un muscalagiu, un țambalagiu și trei vioriști. CAMIL PETRESCU, O. I 307. Complicele acestui furt era un tînăr viorist, plin de talent. CARAGIALE, O. II 227.

viorístă (înv., pop.) (vi-o-) s. f., g.-d. art. viorístei; pl. vioríste

viorístă s. f. (sil. vi-o-), pl. vioríste

VIORÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care cântă la vioară; violonist. /vioară + suf. ~ist

*vioríst, -ă s. (d. vioară). Cîntăreț din vioară.