VIORÍST, -Ă, vioriști, -ste, s. m. și f. Violonist (într-o orchestră populară). [Pr.: vi-o-] – Vioară3 + suf. -ist.

VIORÍST, -Ă, vioriști, -ste, s. m. și f. Violonist (într-o orchestră populară). [Pr.: vi-o-] – Vioară3 + suf. -ist.

VIORÍST, -Ă, vioriști, -ste, s. m. și f. Violonist. Minunat fu însă taraful de lăutari al lui Medelioglu, alcătuit dintr-un muscalagiu, un țambalagiu și trei vioriști. CAMIL PETRESCU, O. I 307. Complicele acestui furt era un tînăr viorist, plin de talent. CARAGIALE, O. II 227.

vioríst (înv., pop.) (vi-o-) s. m., pl. vioríști

vioríst s. m. (sil. vi-o-), pl. vioríști

VIORÍST s. v. lăutar.

VIORÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care cântă la vioară; violonist. /vioară + suf. ~ist

viorist m. violonist (CAR.).

*vioríst, -ă s. (d. vioară). Cîntăreț din vioară.

VIORIST s. lăutar, scripcar, violonist, (pop.) diblar, (Transilv. și Maram.) ceteraș, (prin Transilv.) highidiș, (prin vestul Transilv.) igreț, (depr.) scîrțac. (E ~ într-un taraf.)

viorist, vioriști s. m. (prst.) sadomasochist, pervers sexual care este satisfăcut numai prin flagelarea sa ori a partenerei sale.