VIORÍNT, -Ă, viorinți, -te, adj. (Rar, în descîntece) Vioriu, vînăt. Bubă viorintă... Nu întinde, Nu cuprinde. ȘEZ. XXIII 109.

VIORÍNT, -Ă, viorinți, -te, adj. (Rar) Violet2; vânăt. – Din vioară2.