Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru viorele

VIOR├ëA, -├ŹC─é, viorele, s. f. (Bot.) 1. Topora╚Ö. 2. Plant─â erbacee din familia liliaceelor, din al c─ârei bulb cresc dou─â-trei frunze lunguie╚Ťe ╚Öi o tulpin─â cu flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] ÔÇô Vioar─â2 + suf. -ea, -ic─â.
VIOR├ëA, -├ŹC─é, viorele, s. f. (Bot.) 1. Topora╚Ö. 2. Plant─â erbacee din familia liliaceelor, din al c─ârei bulb cresc dou─â-trei frunze lunguie╚Ťe ╚Öi o tulpin─â care poart─â flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] ÔÇô Vioar─â2 + suf. -ea, -ic─â.
VIORE├ü, -├ŹC─é, viorele, s. f. 1. Nume dat mai multor plante erbacee din familia violaceelor, dintre care cea mai cunoscut─â este o specie s─âlbatic─â, cultivat─â ╚Öi ├«n gr─âdin─â, cu flori violacee ╚Öi cu miros pl─âcut (Viola odorata); viol─â, violet─â. Un p├«lc ├«ntins de viorele ├«mi trimise pe aripioara unei adieri mireasma lor ginga╚Ö─â. SADOVEANU, O. VII 367. Frumoas─â e╚Öti, p─âdurea mea... C├«nd de subt frunze moarte ies ├Än umbr─â viorele. TOP├ÄRCEANU, B. 8. Crinii ╚Öi viorelele. nici la degetul cel mic al ei nu le punea. ISPIRESCU, L. 352. ÔŚŐ (├Än personific─âri) Vin ╚Ť├«n╚Ťarii, l─âutarii, g├«nd─âceii, c─âr─âbu╚Öii, Iar mireasa vioric─â i-a╚Ötepta-nd─âr─âtul u╚Öii. EMINESCU, O. I 87. ÔŚŐ (├Än metafore) Ochi frumo╚Öi, ochi viorele, Numai voi mi-a╚Ťi stins norocul. IOSIF, T. 94. 2. Plant─â erbacee din familia liliaceelor, din al c─ârei bulb cresc dou─â-trei frunze lunguie╚Ťe ╚Öi tulpina care poart─â flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia).
VIOR├ëL, -E├ü, viorei, -le, adj. (Rar) De culoarea viorelei; vioriu, violet. Topi╚Ťi s├«nt ochii viorei De-at├«ta vaiet nentrerupt. CO╚śBUC, P. I 147.
VIOR├ëL, -E├ü, viorei, -ele, adj. (Rar) Violet2; vioriu. ÔÇô Din vioar─â2 + suf. -el (dup─â fr. violet).
viore├í/vior├şc─â (vi-o-) s. f., art. viore├íua/vior├şca, g.-d. art. vior├ęlei; pl. vior├ęle, art. vior├ęlele
viore├í/vior├şc─â s. f. (sil. vi-o-), art. viore├íua/ vior├şca, g.-d. art. vior├ęlei; pl. vior├ęle
VIORE├ü s. (BOT.) 1. (Viola odorata) topora╚Ö, violet─â, (rar) viol─â, (reg.) c─âl╚Ťuna╚Ö, c├órligel, coco╚Öel, garoaf─â, g─âurea, micsandr─â, mic╚Öunea, nem╚Ťoaic─â, t─âm├óioar─â, vioar─â, floare-domneasc─â, flori-m─ârunte (pl.), flori-m─ârun╚Ťele (pl.), zambil─â-de-c├ómp. 2. (Viola alpina) topora╚Ö, vioric─â, (reg.) mic╚Öunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) mic╚Öunea, t─âm├óioar─â, topora╚Öi (pl.). 4. viorele s─âlbatice (Viola canina) = (reg.) col╚Ťunii-popii (pl.). 5. viorea-galben─â (Cheirantus cheiri) = micsandr─â, mic╚Öunea, (reg.) foaltine (pl.), ╚Öiboi, levcoaie-galben─â, vioar─â-galben─â. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoar─â, zambil─â.
VIOREÁ s. v. rujă, tămâioară.
VIORÉLE s. pl. v. popilnic.
VIOR├ŹC─é s. v. viorea.
VIORE├ü ~├ęle f. Plant─â erbacee de prim─âvar─â din familia liliaceelor, cu flori violete (mai rar roz sau albe). [Art. vioreaua; G.-D. viorelei; Var. vioric─â] /vioar─â + suf. ─Ľa
viorea f. pl. floricică de primăvară cu mirosul plăcut și de o coloare amestecată din roș și albastru închis (Viola odorata): viorelele se numesc în Munt. micșunele, în Mold. toporași și în Oltenia tămâioare.
viore├í ╚Öi -├şc─â f., pl. ele (dim. d. vioar─â 2). O plant─â violacee (viola odor├íta) cu flor─ş violete ro╚Öiatice ╚Öi chear albe mirositoare (numit─â ├«n Mold. topora╚Ö, ├«n Munt. vest [ma─ş ales c├«nd e cultivat─â] mic╚Öunea, ├«n Olt. t─âm├«─şoar─â). Floarea aceste─ş plante.
viorea s. v. RUJĂ. TĂMÎIOARĂ.
VIOREA s. (BOT.) 1. (Viola odorata) topora╚Ö, violet─â, (rar) viol─â, (reg.) c─âl╚Ťuna╚Ö, c├«rligel, coco╚Öel, garoaf─â, g─âurea, micsandr─â, mic╚Öunea, nem╚Ťoaic─â, t─âm├«ioar─â, vioar─â, floare-domneasc─â, flori-m─ârunte (pl.), flori-m─ârun╚Ťele (pl.), zambil─â-de-c├«mp. 2. (Viola alpina) topora╚Ö, vioric─â, (reg.) mic╚Öunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) mic╚Öunea, t─âm├«ioar─â, topora╚Öi (pl.). 4. viorele s─âlbatice (Viola canina) = (reg.) col╚Ťunii-popii (pl.). 5. viorea-galben─â (Cheirantus cheiri) = micsandr─â, mic╚Öunea, (reg.) foaltine (pl.), ╚Öiboi, levcoaie-galben─â, vioar─â-galben─â. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoar─â, zambil─â.
viorele s. pl. v. POPILNIC.
VIORICĂ s. (BOT.; Viola alpina) toporaș, viorea, (reg.) micșunea-de-munte.
BERGENIA Moench, CR─éCIUNI╚Ü─é, VIOREA ALB─é, BERGHENIE, fam. Saxifragaceae. Gen originar din Asia, cuprinde cca 10 specii, erbacee, vivace, cu rizom repent, c─ârnos, gros. Tulpini (cca 50 cm ├«n─âl╚Ťime) t├«r├«toare. Frunzele mari (cca 28-32 cm lungime), persistente, late, pieloase, din╚Ťate pe margini. ├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori albe sau roz, dispuse ├«ntr-o panicul─â scutiform─â.
SCILLA L., VIORELE, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa ╚Öi din regiunile temperate ale Asiei ╚Öi Africii, cca 85 specii, erbacee, bulboase, bulbi acoperi╚Ťi ├«n ├«ntregime cu solzi maro-├«nchis, vivace, de obicei cu frunze bazale, lungi, lanceolate, liniare ╚Öi uneori caniculate. Flori cu miros pl─âcut, albastre, roz sau purpur, rar albe (foliolele perigonului, mici, ├«nguste, pu╚Ťin concrescute la baz─â, ├«ndep─ârtate, form├«nd un clopot cu o singur─â nervur─â, 6 stamine, v├«rf ├«ntreg sau cu lobi scur╚Ťi, stigmat mic), dispuse ├«n racem terminal, pe un peduncul fistulos. Fruct, capsul─â.

Viorele dex online | sinonim

Viorele definitie

Intrare: viorea, vioric─â
viorea substantiv feminin
  • silabisire: vi-o-rea
vioric─â substantiv feminin
  • silabisire: vi-o-ri-c─â
Intrare: viorele
viorele
Intrare: viorel
viorel adjectiv