Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru violet─â

VIOL├ëT, -─é, viole╚Ťi, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare fundamental─â a spectrului luminii, situat─â la cap─ât, dup─â indigo; culoarea violet (1). 3. S. f. (Bot.) Topora╚Ö. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violet.
VIOL├ëT, -─é, viole╚Ťi, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare violet─â (1), ultima din spectrul solar (dup─â indigo); culoarea viorelei. 3. S. f. (Bot.) Topora╚Ö. [Pr.: -vi-o-] ÔÇô Din fr. violet.
VIOL├ëT2, -─é, viole╚Ťi, -te, adj. De culoarea viorelei; vioriu, mov. De la munte se ridica peste codri o ├«nv─âluire de nouri viole╚Ťi. SADOVEANU, O. VIII 128. Deasupra miri╚Ötilor aspre ╚Öi decolorate, unde flori violete tremurau ├«nfiorate de v├«nt, nori grabnici ├«╚Öi t├«rau umbra. C. PETRESCU, S.190. ╚śeful, ca de obicei... ridicase tonul, fa╚Ťa-i sp├«natec─â luase o nuan╚Ť─â violet─â. BART, S. M. 87.
VIOLÉTĂ, violete, s. f. Viorea. Violetele de Parma in decembrie, aduse cu avionul, nu sînt destul de fragile. SEBASTIAN, T. 354.
viol├ęt1 (vi-o-) adj. m., pl. viol├ę╚Ťi; f. viol├ęt─â, pl. viol├ęte
viol├ęt─â (vi-o-) s. f., g.-d. art. viol├ętei; pl. viol├ęte
viol├ęt adj. m. (sil. vi-o-), pl. viol├ę╚Ťi; f. sg. viol├ęt─â, pl. viol├ęte
viol├ęt─â s. f., pl. viol├ęte
VIOLÉT adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stânjeniu. (De culoare ~.)
VIOLÉTĂ s. v. viorea.
VIOL├ëT, -─é adj. De culoarea violetei, a mic╚Öunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A ╚Öaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -e╚Ťi, -ete. / < fr. violet].
VIOLÉTĂ s.f. (Bot.) Viorea, toporaș, micșunea; violă2. [Pron. vi-o-. pl. -te. / < fr. violette]
VIOLÉT, -Ă I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă2. (< fr. violet, /II/ violette)
VIOL├ëT2 ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-├«nchis; st├ónjeniu. /<fr. violet
VIOLÉTĂ ~e f. v. VIOREA. /<fr. viollette
*viol├ęt, -├ęt─â adj. (fr. violet, d. violette, viorea, dim. d. vfr. viole, lat. viola, viorea; it. violetto). Intermediar ├«ntre albastru ╚Öi ro╚Ö, ca petalele viorelelor, viori┼ş. S. f., pl. e. Viorea sa┼ş un fel de viorea. S. n., pl. ur─ş. Coloarea violet─â. V. v├«n─ât.
VIOLET adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stînjeniu. (De culoare ~.)
VIOLET─é s. (BOT.; Viola odorata) topora╚Ö, viorea, (rar) viol─â, (reg.) c─âl╚Ťuna╚Ö, c├«rligel, coco╚Öel, garoaf─â, g─âurea, micsandr─â, mic╚Öunea, nem╚Ťoaic─â, t─âm├«ioar─â, vioar─â, floare-domneasc─â, flori-m─ârunte (pl.), flori-m─ârun╚Ťele (pl.), zambil─â-de-c├«mp.
SAINTPAULIA H. Wendl., VIOLETE DE AFRICA, VIOLETE DE USAMBARA, fam. Gesneriaceae. Gen originar din estul Africii, cca 10 specii ╚Öi cca 800 soiuri care se diferen╚Ťiaz─â prin forma frunzelor, a florilor ╚Öi prin culoarea lor. Cuprinde plante erbacee, aproape f─âr─â tulpini sau cu tulpini foarte scurte, c─ârnoase, pubescente, vivace. Frunze lung-pe╚Ťiolate, des-c─ârnoase, deseori form├«nd o rozet─â. Flori albastre-violete (pe tip 5 cu crest─âturi, tub floral foarte scurt, margine cu 2 buze ├«ntinse, 2 stamine fertile cu antere mari, galbene, rotunde ╚Öi stamine sterile mici, disc inelat, ovat-pubescent) dispuse ├«n cime laxe, lung-pedunculate. Fruct, capsul─â, de obicei alungit─â, cu 2 loji slab conturate, semin╚Ťe foarte mici.

Violet─â dex online | sinonim

Violet─â definitie

Intrare: violet (adj.)
violet 1 adj. adjectiv
  • silabisire: vi-o-let
Intrare: violet─â
violet─â substantiv feminin
  • silabisire: vi-o-