violet definitie

16 definiții pentru violet

VIOLÉT, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare fundamentală a spectrului luminii, situată la capăt, după indigo; culoarea violet (1). 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violet.
VIOLÉT, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.
VIOLÉT2, -Ă, violeți, -te, adj. De culoarea viorelei; vioriu, mov. De la munte se ridica peste codri o învăluire de nouri violeți. SADOVEANU, O. VIII 128. Deasupra miriștilor aspre și decolorate, unde flori violete tremurau înfiorate de vînt, nori grabnici își tîrau umbra. C. PETRESCU, S.190. Șeful, ca de obicei... ridicase tonul, fața-i spînatecă luase o nuanță violetă. BART, S. M. 87.
VIOLÉT1 s. n. Culoarea violetă (ultima culoare a spectrului solar, după indigo). Un troian de curînd căzut, pe care nici o dîră nu și-a scris violetul unei îndrumări, stă înaintea mea și mă fascinează. ANGHEL, PR. 104.
violét1 (vi-o-) adj. m., pl. violéți; f. violétă, pl. violéte
violét2 (vi-o-) s. n.
violét adj. m. (sil. vi-o-), pl. violéți; f. sg. violétă, pl. violéte
violét s. n. (sil. vi-o-)
VIOLÉT adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stânjeniu. (De culoare ~.)
VIOLÉT, -Ă adj. De culoarea violetei, a micșunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A șaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -eți, -ete. / < fr. violet].
VIOLÉT, -Ă I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă2. (< fr. violet, /II/ violette)
VIOLÉT2 ~tă (~ți, ~te) Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-închis; stânjeniu. /<fr. violet
VIOLÉT1 n. Una din culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată la marginea lui. /<fr. violet
violet n. de o coloare între albastru și roșu, cum e vioreaua. ║ n. coloare violetă.
*violét, -étă adj. (fr. violet, d. violette, viorea, dim. d. vfr. viole, lat. viola, viorea; it. violetto). Intermediar între albastru și roș, ca petalele viorelelor, vioriŭ. S. f., pl. e. Viorea saŭ un fel de viorea. S. n., pl. urĭ. Coloarea violetă. V. vînăt.
VIOLET adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stînjeniu. (De culoare ~.)

violet dex

Intrare: violet (adj.)
violet 1 adj. adjectiv
  • silabisire: vi-o-let
Intrare: violet (s.n.)
violet 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: vi-o-let