Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru violet

VIOL├ëT, -─é, viole╚Ťi, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare fundamental─â a spectrului luminii, situat─â la cap─ât, dup─â indigo; culoarea violet (1). 3. S. f. (Bot.) Topora╚Ö. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violet.
VIOL├ëT, -─é, viole╚Ťi, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare violet─â (1), ultima din spectrul solar (dup─â indigo); culoarea viorelei. 3. S. f. (Bot.) Topora╚Ö. [Pr.: -vi-o-] ÔÇô Din fr. violet.
VIOL├ëT2, -─é, viole╚Ťi, -te, adj. De culoarea viorelei; vioriu, mov. De la munte se ridica peste codri o ├«nv─âluire de nouri viole╚Ťi. SADOVEANU, O. VIII 128. Deasupra miri╚Ötilor aspre ╚Öi decolorate, unde flori violete tremurau ├«nfiorate de v├«nt, nori grabnici ├«╚Öi t├«rau umbra. C. PETRESCU, S.190. ╚śeful, ca de obicei... ridicase tonul, fa╚Ťa-i sp├«natec─â luase o nuan╚Ť─â violet─â. BART, S. M. 87.
VIOLÉT1 s. n. Culoarea violetă (ultima culoare a spectrului solar, după indigo). Un troian de curînd căzut, pe care nici o dîră nu și-a scris violetul unei îndrumări, stă înaintea mea și mă fascinează. ANGHEL, PR. 104.
viol├ęt1 (vi-o-) adj. m., pl. viol├ę╚Ťi; f. viol├ęt─â, pl. viol├ęte
viol├ęt2 (vi-o-) s. n.
viol├ęt adj. m. (sil. vi-o-), pl. viol├ę╚Ťi; f. sg. viol├ęt─â, pl. viol├ęte
viol├ęt s. n. (sil. vi-o-)
VIOLÉT adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stânjeniu. (De culoare ~.)
VIOL├ëT, -─é adj. De culoarea violetei, a mic╚Öunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A ╚Öaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -e╚Ťi, -ete. / < fr. violet].
VIOLÉT, -Ă I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă2. (< fr. violet, /II/ violette)
VIOL├ëT2 ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-├«nchis; st├ónjeniu. /<fr. violet
VIOLÉT1 n. Una din culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată la marginea lui. /<fr. violet
violet n. de o coloare ├«ntre albastru ╚Öi ro╚Öu, cum e vioreaua. ÔĽĹ n. coloare violet─â.
*viol├ęt, -├ęt─â adj. (fr. violet, d. violette, viorea, dim. d. vfr. viole, lat. viola, viorea; it. violetto). Intermediar ├«ntre albastru ╚Öi ro╚Ö, ca petalele viorelelor, viori┼ş. S. f., pl. e. Viorea sa┼ş un fel de viorea. S. n., pl. ur─ş. Coloarea violet─â. V. v├«n─ât.
VIOLET adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stînjeniu. (De culoare ~.)

Violet dex online | sinonim

Violet definitie

Intrare: violet (adj.)
violet 1 adj. adjectiv
  • silabisire: vi-o-let
Intrare: violet (s.n.)
violet 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: vi-o-let