Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru violen╚Ť─â

VIOL├ëN╚Ü─é, violen╚Ťe, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, t─ârie. 2. Lips─â de st─âp├ónire ├«n vorbe sau ├«n fapte; impulsivitate, brutalitate, vehemen╚Ť─â. 3. Faptul de a ├«ntrebuin╚Ťa for╚Ťa brutal─â; constr├óngere, violentare; siluire; ├«nc─âlcare a ordinii legale. ÔÖŽ Fapt─â violent─â, impulsiv─â. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.
VIOL├ëN╚Ü─é, violen╚Ťe, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, t─ârie. 2. Lips─â de st─âp├ónire ├«n vorbe sau ├«n fapte; vehemen╚Ť─â, furie. 3. Faptul de a ├«ntrebuin╚Ťa for╚Ťa brutal─â; constr├óngere, violentare; siluire; ├«nc─âlcare a ordinii legale. ÔÖŽ Fapt─â violent─â, impulsiv─â. [Pr.: -vi-o-] ÔÇô Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.
VIOL├ëN╚Ü─é, violen╚Ťe, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este violent; putere mare, intensitate, t─ârie. L-am apucat de bra╚Ť cu violen╚Ť─â. SADOVEANU, N. F. 140. Inima lui se contrase cu violen╚Ť─â. EMINESCU, N. 71. 2. Nest─âp├«nire ├«n vorbe sau ├«n fapte; vehemen╚Ť─â. Era un articol de o deosebit─â violen╚Ť─â, tinz├«nd s─â d├ór├«me dintr-o dat─â ╚Öi r─âsun─âtor un succes nu numai brusc, ci ╚Öi brutal. SADOVEANU, E. 179. Era vestit... pentru violen╚Ťa ╚Öi str─â╚Önicia sa. GHICA, la CADE. 3. Faptul de a ├«ntrebuin╚Ťa for╚Ťa brutal─â; constr├«ngere, siluire, violentare. Contradic╚Ťiile dintre clasele sociale antagoniste se rezolv─â prin explozie, prin revolu╚Ťia social-politic─â, lichidarea vechiului fiind cu neputin╚Ť─â f─âr─â ├«ntrebuin╚Ťarea violentei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 3/1. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) viol├şn╚Ť─â (HASDEU, I. V. 246, IONESCU, M. 63) s. f.
VIOL├ŹN╚Ü─é s. f. v. violen╚Ť─â.
viol├ęn╚Ť─â (vi-o-) s. f., g.-d. art. viol├ęn╚Ťei; pl. viol├ęn╚Ťe
viol├ęn╚Ť─â s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. viol├ęn╚Ťei; pl. viol├ęn╚Ťe
VIOL├ëN╚Ü─é s. 1. agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, nest─âp├ónire. (O ~ temperamental─â.) 2. v. r─âutate. 3. v. for╚Ť─â. 4. v. vehemen╚Ť─â. 5. impetuozitate, ├«nfocare, vehemen╚Ť─â. (Se ap─âr─â, riposteaz─â cu ~.) 6. v. intensitate.
VIOL├ëN╚Ü─é s. v. striden╚Ť─â.
Violen╚Ť─â Ôëá nonviolen╚Ť─â
VIOL├ëN╚Ü─é s.f. 1. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este violent; t─ârie, intensitate; vehemen╚Ť─â; acuitate. 2. Nest─âp├ónire de sine. 3. Brutalitate; siluire fizic─â. 4. (Jur.) Orice constr├óngere a liberei voin╚Ťe; ├«nc─âlcare a ordinii legale. [Pron. vi-o-, pl. -╚Ťe. / cf. fr. violence, it. violenza, lat. violentia].
VIOL├ëN╚Ü─é s. f. 1. ├«nsu╚Öirea a ceea ce este violent; t─ârie, intensitate; vehemen╚Ť─â; acuitate. 2. lips─â de st─âp├ónire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire. 3. folosirea for╚Ťei ├«n rela╚Ťiile interumane sau interstatale. ÔÖŽ teoria ─Ľi = teorie sociologic─â potrivit c─âreia inegalitatea social─â ├«╚Öi are geneza ├«n folosirea, pe o anumit─â treapt─â a dezvolt─ârii, a violen╚Ťei de c─âtre unii oameni ├«mpotriva altora. 4. (jur.) orice constr├óngere a liberei voin╚Ťe; ├«nc─âlcare a ordinii legale. (< fr. violence, lat. violentia, it. violenza)
VIOL├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Faptul de a viola; aplicare a for╚Ťei fizice. 2) For╚Ť─â brutal─â de oprimare. Act de ~. 3) Pornire natural─â de a-╚Öi exprima ├«n mod brutal sentimentele. ~ verbal─â. 4) For╚Ť─â brutal─â (a unui lucuru sau fenomen). ~a v├óntului. /<fr. violence, lat. violentia, it. violenza
violen╚Ť─â f. 1. caracterul celor violente; 2. tor╚Ť─â de care se uzeaz─â ├«n contra dreptului comun, ├«n contra legilor, ├«n contra libert─â╚Ťii publice.
*viol├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. violentia). Caracteru de a fi violent: e bine s─â-╚Ť─ş po╚Ť─ş st─âp├«ni violen╚Ťa. Fapt─â violent─â, sil─â: cu be╚Ťivu a trebuit s─â recurgem la violen╚Ť─â ca s─â-l d─âm afar─â. Loc. adv. V├«ntu b─âtea cu violen╚Ť─â, a proceda cu violen╚Ť─â.
VIOLEN╚Ü─é s. 1. agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, nest─âp├«nire. (O ~ temperamental─â.) 2. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, ne├«ndurare, neomenie, r─âutate, s─âlb─âticie, vitregie, (rar) nemil─â, nemilostivire, (pop.) c├«inie, c├«ino╚Öenie, (├«nv. ╚Öi reg.) n─âsilnicie, (├«nv.) cr├«ncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, groz─âvie, neomenire, r─âiciune, s─âlb─ât─âcime, s─âlb─âticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purt─ârii cuiva.) 3. constr├«ngere, for╚Ť─â, sil─â, silnicie, (livr.) servitute, (Ban.) s─âl─âb─ârie, (├«nv.) nevoie, potrivnicie, silin╚Ť─â, silnicire, str├«nsoare, (fig.) presiune. (Bunuri ob╚Ťinute prin ~.) 4. vehemen╚Ť─â, virulen╚Ť─â. (Un discurs de o mare ~.) 5. impetuozitate, ├«nfocare, vehemen╚Ť─â. (Se ap─âr─â, riposteaz─â cu ~.)
violen╚Ť─â s. v. STRIDEN╚Ü─é.
VIOLENTA NEMO IMPERIA CONTINUIT DIU (lat.) nu poate ╚Ťine mult o conducere bazat─â pe violen╚Ť─â ÔÇô Seneca, ÔÇ×TroadesÔÇŁ, 2, 259.

Violen╚Ť─â dex online | sinonim

Violen╚Ť─â definitie

Intrare: violen╚Ť─â
violen╚Ť─â substantiv feminin
  • silabisire: vi-o-
violin╚Ť─â substantiv feminin