Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

VI├ôL─é1, viole, s. f. Instrument muzical cu coarde ╚Öi arcu╚Ö mai mare dec├ót vioara ╚Öi av├ónd sunete mai grave dec├ót aceasta; alto. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din it. viola, fr. viole.
VI├ôL─é2, viole, s. f. (Bot.) 1. Topora╚Ö. 2. Compus: viol─â-de-noapte (sau -de-prim─âvar─â) = nopticoas─â. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din lat. viola.
VI├ôL─é1, viole, s. f. Instrument muzical cu coarde, mai mare dec├ót vioara, acordat cu o cvint─â mai jos dec├ót vioara ╚Öi av├ónd sunete mai grave dec├ót aceasta; alto. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din it. viola, fr. viole.
VI├ôL─é2, viole, s. f. (Bot.) 1. Topora╚Ö. 2. Compus: viol─â-de-noapte (sau -de-prim─âvar─â) = nopticoas─â. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din lat. viola.
VIÓLĂ1, viole, s. f. 1. Instrument muzical asemănător cu vioara, dar mai mare decît aceasta și acordat cu o cvintă mai jos, avînd sunete mai grave. 2. (Rar) Muzicant care cîntă la violă (1). Puteam s-o organizez, că... ce-mi trebuie? Opt viori... o violă, un contrabas. SEBASTIAN, T. 303.
VIÓLĂ2, viole, s. f. (Bot.) 1. Viorea, toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă.
vi├│l─â (vi-o-) s. f., g.-d. art. vi├│lei; pl. vi├│le
!viólă-de-noápte (plantă) (vi-o-) s. f., g.-d. art. viólei-de-noápte; pl. vióle-de-noápte
vi├│l─â (instrument, plant─â) s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. vi├│lei; pl. vi├│le
viólă-de-noápte (bot.) s. f.
VIÓLĂ s. (MUZ.) alto.
VIÓLĂ s. v. toporaș, violetă, viorea.
VIOLĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
VIOLĂ-DE-PRIMĂVÁRĂ s. v. nopticoasă.
VIÓLĂ1 s.f. Instrument muzical cu coarde și arcuș, ceva mai mare decât vioara și având un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola].
VI├ôL─é2 s.f. Plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â de la baz─â ╚Öi cu flori mari de diferite culori, a╚Öezate c├óte una pe o codi╚Ť─â; (pop.) viorea, topora╚Ö. [Pron. vi-o-. / < lat. viola]
VI├ôL─é1 s. f. 1. familie de instrumente cu coarde ╚Öi arcu╚Ö, din sec. XV-XVII, ├«n muzica polifonic─â, la baza instrumentelor cu coarde moderne. 2. instrument cu coarde ╚Öi arcu╚Ö pu╚Ťin mai mare dec├ót violina; alto (3). (< it. viola, fr. viole)
VI├ôL─é2 s. f. plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â de la baz─â ╚Öi cu flori mari de diferite culori, c├óte una pe o codi╚Ť─â; violet─â, viorea, topora╚Ö. (< lat. viola)
VIÓLĂ1 ~e f. Instrument muzical asemănător cu vioara, având dimensiuni mai mari și sunete mai grave; alto. /<it. viola, fr. viole
VIÓLĂ2 ~e f. v. VIOREA /<ung. viola
*vi├│l─â f., pl. e (fr. viole. V. vioar─â 1). Un fel de vioar─â (numit─â ╚Öi brac─ş) ceva ma─ş mare de c├«t cea obi╚Önuit─â (odinioar─â avea p├«n─â la 11 coarde, ─şar az─ş are 4).
VIOL─é s. (MUZ.) alto.
viol─â s. v. TOPORA╚ś. VIOLET─é. VIOREA.
viol─â-de-noapte s. v. NOPTICIC─é.
viol─â-de-prim─âvar─â s. v. NOPTICOAS─é.
contrebasse de viole (cuv. fr.) v. viola contrabasso.
dessus de viole (cuv. fr.) v. viole (1).
english violet (cuv. engl.) v. viola dÔÇÖamore.
pardessus de viole v. viole (1).
taille de viole (cuv. fr.) v. viole.
viola bas v. viole.
viola bastarda (cuv. it.; fr. basse de viole dÔÇÖamour; germ. Bastardviole), instr. din familia violelor din sec. 16-17, de dimensiuni intermediare ├«ntre tipul tenor ╚Öi bas (V. viole (1)). Acordajul celor 6 coarde (Do-sol-mi-la-re1 sau La1-Mi-La-mi-la-re1) era foarte adecvat pentru executarea acordurilor*. Partida (2) a fost notat─â prin tabulatur─â*. Sin. engl.: lyro-viol, lyra-viol sau viollyra.
viola contrabasso (it.; fr. contrebasse de viole; germ. Violone; engl. double bass viol), reprezentantul basului (1, 2) profund în familia violelor*. Acordajul (1) ei notat corespundea cu cel al instr. viola da gamba*, însă suna cu o octavă* mai jos.
viola dÔÇÖamore (cuv. it.; fr. viole dÔÇÖamour; germ. Liebesgeige; english violet), instr. de m─ârimea violei*, foarte popular ├«n sec. 17. Peste tastier─â* erau ├«ntinse 6-7 coarde (acordate (1) re-la-re1-fa1-la1-re2) iar pe partea inferioar─â a acesteia se g─âsesc ╚Öi tipuri de dimensiuni mai mici, denumite pochette dÔÇÖamour (fr.) cu 4+5 coarde. Instr. solistic, apreciat pentru sunetul s─âu cald ╚Öi amplu, a fost utilizat nu numai de compozitorii epocii (J.S. Bach, A. Ariosti, Vivaldi, Telemann etc.) dar ╚Öi de mae╚Ötri din sec. 19-20 (Meyerbeer, Hugheno╚Ťii; Erkel, B├ínk B├ín; Puccini, Madama Butterfly; Prokofiev, Romeo ╚Öi Julieta etc.).
viola da braccio (cuv. it. ÔÇ×de bra╚ŤÔÇŁ) 1. Denumirea violelor ├«n ev. med. care au fost ac╚Ťionate fiind ╚Ťinute ├«n bra╚Ť, ├«n pozi╚Ťie orizontal─â spre deosebire de viola da gamba ÔÇ×de piciorÔÇŁ. 2. Tip de viola (v. viole) cu dimensiuni ├«ntre fidula (2) ╚Öi violin─â*. Coardele, ├«n num─âr de patru, erau acordate (1) ├«n cvinte*.
viola da gamba (abrev. gamba) (cuv. it. ÔÇ×viol─â de piciorÔÇŁ; fr. basse de viole; germ. Kneigeige, Gambe; engl. knee viol), instrument cu coarde ╚Öi cu arcu╚Ö din sec. 16-17, cu corpul care se sub╚Ťiaz─â ├«nspre partea superioar─â, av├ónd spatele plat, eclise* ├«nalte, orificii ├«n forma literelor C sau f. C─âlu╚Öul* plat facilita execu╚Ťia acordurilor*. Instr., ├«n pozi╚Ťia vertical─â, era ╚Ťinut ├«ntre genunchii instrumentistului. Acordajul (1) era general: Re-Sol-do-mi-la-re. Instr., utilizat ├«n muzica barocului* (J.S. Bach, G.F. H├Ąndel, G. Tartini etc.), a cedat ├«n sec. 18 locul violoncelului*.
viola da orba v. chironda.
viola da spalla (cuv. it. ÔÇ×viol─â de spateÔÇŁ), tip de viol─â tenor (v. viole) at├órnat─â ├«n timpul execu╚Ťiei de umerii instrumentistului.
viola di bardone (și ~ di bordone) v. bariton (II, 2).
viola pomposa (cuv. it. ÔÇ×viol─â superb─âÔÇŁ), instrument din familia violelor* din sec. 18, de dimensiuni intermediare ├«ntre cea a violei* actuale ╚Öi a violoncelului*, avea cinci coarde acordate (1) Do-Sol-re-la-mi1.
viol─â (it. viola; fr. alto; germ. Bratsche, Altgeige), instrument cu coarde ╚Öi arcu╚Ö*, pu╚Ťin mai mare dec├ót violina*, care al─âturi de aceasta face parte din compartimentul instrumentelor cu coarde din orchestra* simfonic─â. Ca ╚Öi vl., v. se ╚Ťine sub b─ârbie, sus╚Ťinut─â cu m├óna st├óng─â, arcu╚Öul fiind m├ónuit cu dreapta. Tehnica utilizat─â, digita╚Ťia* ╚Öi pozi╚Ťiile (2) sunt asem─ân─âtoare acelora ale vl., distan╚Ťele ├«ntre sunete fiind ceva mai mari. Prin m─ârime, timbru* ╚Öi ambitus (1), v. de╚Ťine locul dintre vl. ╚Öi violoncel*. Alc─âtuirea v. este identic─â cu vl., deosebirile const├ónd ├«n dimensiuni (lungimea total─â a v. este de 400 mm, l─â╚Ťimea ├«n partea de sus de 185 mm, l─â╚Ťimea ├«n partea de jos de 238 mm), ╚Öi ├«n acordajul (1) celor 4 corzi. Corzile v. sunt: coarda 1 ÔÇô la1, coarda 2 ÔÇô re1, coarda 3 ÔÇô sol, coarda 4 ÔÇô do. Arcu╚Öul v. este asem─ân─âtor arcu╚Öului vl., av├ónd alte dimensiuni lungimea total─â de 72-75 cm, iar greutatea de 63-65 gr. V. se noteaz─â ├«n cheia* do pe linia a treia a portativului* (cheia* de alto), ├«ntinderea sonor─â fiind de la Do-mi3. Pentru notarea registrului (1) acut se folose╚Öte ╚Öi cheia sol. V. poate fi considerat─â la fel de veche ca ╚Öi vl., av├ónd aceea╚Öi str─âmo╚Öi ╚Öi aceea╚Öi evolu╚Ťie, pornind din grupul violelor* vechi. Viola de braccio (2) este considerat─â str─âmo╚Öul direct al v. moderne. V. este un instr. melodic, dar, av├ónd un timbru estompat, mai pu╚Ťin str─âlucitor dec├ót al vl. ╚Öi un registru mai grav, de╚Ťine rolul secund ├«n orch. Este folosit─â ├«n orch. simf., ├«n orch. de camer─â ╚Öi obligat* ├«n cvartetele (1) de coarde. ├Än literatura clasic─â, v. apare ╚Öi ca instr. solist (Simf. concertant─â pentru vl., v. ╚Öi orch. de W.A. Mozart). ├Än sec. 19, v. re╚Ťine mai rar aten╚Ťia compozitorilor (Berlioz, Harold ├«n Italia), revenind abia spre sf├ór╚Öitul sec. (R. Strauss, Don Quijote). Datorit─â dezvolt─ârii tehnicii instr. moderne, ast─âzi tind s─â ajung─â pe acela╚Öi plan cu vl. ├«n lucr─âri semnate de Bart├│k, E. Bloch, P. Hindemith (Muzic─â de concert pentru v. ╚Öi orch. mare de camer─â), ╚śostakovski. ├Än muzica rom├óneasc─â, pentru v. ╚Öi pian Enescu a compus un Konzertst├╝ck ╚Öi i-a acordat momente solistice ├«n Rapsodiile rom├óne; totodat─â ├«n literatura concertant─â, ├«nt├ólnim concerte pentru v. ╚Öi orch. semnate de Wilhelm G. Berger, Eugen Cuteanu, Diamandi Gheciu, Myriam Marbe. Abrev. ├«n partituri: vla.
viol─â discant v. viole (1).
viol─â sopran v. viole (1).
viol─â tenor v. viole (1).
viole (familia ~) (it. viole; germ. Viole; engl. viola). 1. Familie de instrumente cordofone cu arcu╚Ö din sec. 16-17, construite ├«n dimensiuni diferite ca: viola discant (fr. pardessus de viole; engl. descant viol); viola sopran (fr. dessus de viole; engl. treble viol); viola tenor (fr. taille de viole; engl. tenor viol ╚Öi viola bas; it. viola da gamba*); viola contrabas (it. viola contrabasso*). 2. Denumirea general─â a instr. cu arcu╚Ö ├«n epoca Rena╚Öterii*. V.: viola dÔÇÖamour; viol─â.
vi├│l─â, viole, s.f. ÔÇô (bot.) Viorea, topora╚Ö; viorea alb─â, mic╚Öunea (Viola alba); viorea s─âlbatic─â (Viola canina): ÔÇ×Fost-am viol─â-n pahar, / M-o s─âdit badea ├«n dealÔÇŁ (Calendar, 1980: 83). Apare frecvent ├«n bocete. ÔÇô Din lat. viola ÔÇ×vioreaÔÇŁ (DEX, MDA).
vi├│l─â, viole, s.f. ÔÇô (bot.) Viorea, topora╚Ö; viorea alb─â, mic╚Öunea (Viola alba); viorea s─âlbatic─â (Viola canina): ÔÇ×Fost-am viol─â-n pahar, / M-o s─âdit badea ├«n dealÔÇŁ (Calendar 1980: 83). Apare frecvent ├«n bocete. ÔÇô Lat. viola.
VIOLA L., PANSELE, VIOLETE, TOPORA╚śI, VIORELE, fam. Violaceae. Gen originar din Africa, America, Asia, Australia, Europa, Noua Zeeland─â, peste 150 specii, anuale, bienale sau perene, erbacee sau semilemnoase. Frunze alterne sau radicale, lung-pe╚Ťiolate, ovate sau cordiforme, cu stipele. Flori solitare, rar c├«te 2, ├«n axa frunzei, 5 sepale, un apendice la baz─â, 5 petale, cea dedesubt mai mare dec├«t celelalte purt├«nd un pinten, 5 stamine. Fruct, capsul─â.

Viole dex online | sinonim

Viole definitie

Intrare: viol─â (muz.)
viol─â substantiv feminin
  • silabisire: vi-o-l─â
Intrare: viol─â (bot.)
viol─â substantiv feminin
  • silabisire: vi-o-l─â
Intrare: viole
viole
Intrare: viol─â-de-noapte
viol─â-de-noapte substantiv feminin
Intrare: viol─â-de-prim─âvar─â
viol─â-de-prim─âvar─â substantiv feminin