Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru violator

VIOLAT├ôR, -O├üRE, violatori, -oare, s. m. ╚Öi f. (Adesea adjectival) 1. Persoan─â care violeaz─â (1, 2), care determin─â sau pricinuie╚Öte o ├«nc─âlcare a unei legi, dispozi╚Ťii, conven╚Ťii etc.; infractor; profanator, p├óng─âritor. 2. Persoan─â care comite un viol. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violateur, lat. violator, -oris.
VIOLAT├ôR, -O├üRE, violatori, -oare, s. m. ╚Öi f. (Adesea adjectival) 1. Persoan─â care violeaz─â (1, 2), care determin─â sau pricinuie╚Öte o ├«nc─âlcare a unei legi, dispozi╚Ťii, conven╚Ťii etc.; infractor; profanator, p├óng─âritor. 2. Persoan─â care comite un viol. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violateur, lat. violator, -oris.
VIOLAT├ôR, -O├üRE, violatori, -oare, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care violeaz─â, care determin─â sau care pricinuie╚Öte o ├«nc─âlcare; infractor, profanator, p├«ng─âritor. Au s─â-i gratifice cu titlurile obicinuite... de c─âlc─âtori de legi, de violatori de constitu╚Ťiune. GHICA, la CADE. 2. Cel care comite un viol; siluitor.
violat├│r (vi-o-) s. m., pl. violat├│ri
violat├│r s. m. (sil. vi-o-), pl. violat├│ri
VIOLATÓR s. v. pângăritor, profanator, siluitor.
VIOLATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care violează, care calcă legea, un drept etc.; infractor; profanator. 2. Cel care comite un viol. [Pron. vi-o-. / < viola + -tor].
VIOLATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care violează (legea, un drept etc.); infractor; profanator. 2. cel care comite un viol. (< fr. violateur, lat. violator)
VIOLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care violează. ~ul legii. 2) Persoană care a comis un viol. ~ul a fost condamnat. /<fr. violateur
violator m. cel ce violeaz─â legi, tractate, etc.
*violat├│r, -o├íre s. (lat. violator). Care violeaz─â: violatoarea unu─ş sechestru.
violator s. v. PÎNGĂRITOR. PROFANATOR. SILUITOR.

Violator dex online | sinonim

Violator definitie

Intrare: violator
violator substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: vi-o-