VIOLABILITÁTE s. f. (Rar) însușirea de a fi violabil. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violabilite.

VIOLABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi violabil. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violabilité.

violabilitáte (rar) (vi-o-) s. f., g.-d. art. violabilitắții

violabilitáte s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violabilității

VIOLABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi violabil. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violabilité].

VIOLABILITÁTE s. f. însușirea de a fi violabil. (< fr. violabilité)