Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

VIOL├ü, violez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti, a nu respecta, a ├«nc─âlca un angajament, o lege, o conven╚Ťie, o dispozi╚Ťie. 2. A intra undeva prin violen╚Ť─â, a p─âtrunde cu for╚Ťa, a deschide prin abuz ÔÖŽ A p├óng─âri, a profana. 3. A s─âv├ór╚Öi un viol. [Pr.: vi-o-la] ÔÇô Din fr. violer, lat. violare.
VI├ôL─é1, viole, s. f. Instrument muzical cu coarde ╚Öi arcu╚Ö mai mare dec├ót vioara ╚Öi av├ónd sunete mai grave dec├ót aceasta; alto. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din it. viola, fr. viole.
VI├ôL─é2, viole, s. f. (Bot.) 1. Topora╚Ö. 2. Compus: viol─â-de-noapte (sau -de-prim─âvar─â) = nopticoas─â. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din lat. viola.
VI├ôL─é1, viole, s. f. Instrument muzical cu coarde, mai mare dec├ót vioara, acordat cu o cvint─â mai jos dec├ót vioara ╚Öi av├ónd sunete mai grave dec├ót aceasta; alto. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din it. viola, fr. viole.
VI├ôL─é2, viole, s. f. (Bot.) 1. Topora╚Ö. 2. Compus: viol─â-de-noapte (sau -de-prim─âvar─â) = nopticoas─â. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din lat. viola.
VIOL├ü, violez, vb.I. Tranz. 1. (Cuprivire la legi, porunci, angajamente, dispozi╚Ťii, drepturi etc.) A nesocoti, a nu respecta, a c─âlca, a ├«nc─âlca. Au violat constitu╚Ťia! se aprindea oratorul de la tribun─â. PAS, E. I 280. Turcia... viola toate tractatele... noastre. NEGRUZZI, S. I 331. 2. A intra undeva prin violen╚Ť─â, a p─âtrunde cu for╚Ťa; a deschide prin abuz. A viola domiciliul cuiva. A viola spa╚Ťiul aerian al unui stat. A viola secretul coresponden╚Ťei. ÔÖŽ A p├«ng─âri, a profana. A viola un morm├«nt. 3. A necinsti o femeie, f─âc├«nd uz de for╚Ť─â; a comite un viol.
VIÓLĂ1, viole, s. f. 1. Instrument muzical asemănător cu vioara, dar mai mare decît aceasta și acordat cu o cvintă mai jos, avînd sunete mai grave. 2. (Rar) Muzicant care cîntă la violă (1). Puteam s-o organizez, că... ce-mi trebuie? Opt viori... o violă, un contrabas. SEBASTIAN, T. 303.
VIÓLĂ2, viole, s. f. (Bot.) 1. Viorea, toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă.
violá (a ~) (vi-o-) vb., ind. prez. 3 violeáză
vi├│l─â (vi-o-) s. f., g.-d. art. vi├│lei; pl. vi├│le
!viólă-de-noápte (plantă) (vi-o-) s. f., g.-d. art. viólei-de-noápte; pl. vióle-de-noápte
viol├í vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. viol├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. viole├íz─â
vi├│l─â (instrument, plant─â) s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. vi├│lei; pl. vi├│le
viólă-de-noápte (bot.) s. f.
VIOL├ü vb. 1. a batjocori, a necinsti, a silui, (Transilv.) a c─âzni, (├«nv.) a ru╚Öina, a sili, a spurca, (fig.) a p├óng─âri. (A ~ o femeie.) 2. a for╚Ťa, a sparge, a strica, (├«nv.) a silnici. (A ~ ├«ncuietoarea u╚Öii.) 3. v. profana. 4. v. contraveni.
VIÓLĂ s. (MUZ.) alto.
VIÓLĂ s. v. toporaș, violetă, viorea.
VIOLĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
VIOLĂ-DE-PRIMĂVÁRĂ s. v. nopticoasă.
VIOL├ü vb. I. tr. 1. A nu respecta, a c─âlca o lege, o dispozi╚Ťie. 2. (Jur.) A intra, a p─âtrunde (undeva) cu for╚Ťa; a for╚Ťa. ÔÖŽ A profana. 3. A silui, a necinsti (o fat─â, o femeie). [Pron. vi-o-. / cf. fr. violer, lat. violare].
VIÓLĂ1 s.f. Instrument muzical cu coarde și arcuș, ceva mai mare decât vioara și având un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola].
VI├ôL─é2 s.f. Plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â de la baz─â ╚Öi cu flori mari de diferite culori, a╚Öezate c├óte una pe o codi╚Ť─â; (pop.) viorea, topora╚Ö. [Pron. vi-o-. / < lat. viola]
VIOL├ü vb. tr. 1. a ├«nc─âlca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept. 2. (jur.) a p─âtrunde cu for╚Ťa; a deschide prin abuz. 3. a silui, a necinsti (o fat─â, o femeie). ÔŚŐ a profana. 4. (fig.) a ~ con╚Ötiin╚Ťa = a impune prin for╚Ť─â unele idei. (< fr. violer, lat. violare)
VI├ôL─é1 s. f. 1. familie de instrumente cu coarde ╚Öi arcu╚Ö, din sec. XV-XVII, ├«n muzica polifonic─â, la baza instrumentelor cu coarde moderne. 2. instrument cu coarde ╚Öi arcu╚Ö pu╚Ťin mai mare dec├ót violina; alto (3). (< it. viola, fr. viole)
VI├ôL─é2 s. f. plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â de la baz─â ╚Öi cu flori mari de diferite culori, c├óte una pe o codi╚Ť─â; violet─â, viorea, topora╚Ö. (< lat. viola)
A VIOL├ü ~├ęz tranz. 1) (legi, angajamente, dispozi╚Ťii) A nesocoti, comi╚Ť├ónd o abatere; a ├«nc─âlca. 2) (obiecte bine ├«nchise) A deschide cu for╚Ťa; a for╚Ťa. 3) (lucruri sau fiin╚Ťe considerate sacre) A supune unui sacrilegiu; a p├óng─âri; a profana. 4) (persoane de sex feminin) A supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori. [Sil. vi-o-] /<fr. violer, lat. lat. violare
VIÓLĂ1 ~e f. Instrument muzical asemănător cu vioara, având dimensiuni mai mari și sunete mai grave; alto. /<it. viola, fr. viole
VIÓLĂ2 ~e f. v. VIOREA /<ung. viola
viol├á v. 1. a ├«ntrebuin╚Ťa violen╚Ťa; 2. a lucra contra, a ├«nfr├ónge: a viola o lege; 3. a c─âlca: a viola un jur─âm├ónt, a viola un domiciliu.
*vi├│l─â f., pl. e (fr. viole. V. vioar─â 1). Un fel de vioar─â (numit─â ╚Öi brac─ş) ceva ma─ş mare de c├«t cea obi╚Önuit─â (odinioar─â avea p├«n─â la 11 coarde, ─şar az─ş are 4).
*viol├ęz v. tr. (lat. v├şolo, -├íre; fr. violer). Silu─şesc, stric, deschid cu violen╚Ť─â (cu for╚Ťa): a viola o scrisoare, o lad─â, un sechestru. Fig. Calc, ├«nfr├«ng: a viola legea. Silesc (constr├«ng): a viola con╚Ötiin╚Ťele.
VIOLA vb. 1. a batjocori, a necinsti, a silui, (Transilv.) a c─âzni, (├«nv.) a ru╚Öina, a sili, a spurca, (fig.) a p├«ng─âri. (A ~ o femeie.) 2. a for╚Ťa, a sparge, a strica, (├«nv.) a silnici. (A ~ ├«ncuietoarea u╚Öii.) 3. a batjocori, a necinsti, a p├«ng─âri, a profana, a spurca, (├«nv. ╚Öi pop.) a prih─âni. (A ~ un loc considerat sf├«nt.) 4. a se abate, a c─âlca, a contraveni, a ├«nc─âlca, a nesocoti, (├«nv.) a p─â╚Öi, a sparge, a strop╚Öi, a ╚Ötirbi. (A ~ legea.)
VIOL─é s. (MUZ.) alto.
viol─â s. v. TOPORA╚ś. VIOLET─é. VIOREA.
viol─â-de-noapte s. v. NOPTICIC─é.
viol─â-de-prim─âvar─â s. v. NOPTICOAS─é.
english violet (cuv. engl.) v. viola dÔÇÖamore.
viola bas v. viole.
viola bastarda (cuv. it.; fr. basse de viole dÔÇÖamour; germ. Bastardviole), instr. din familia violelor din sec. 16-17, de dimensiuni intermediare ├«ntre tipul tenor ╚Öi bas (V. viole (1)). Acordajul celor 6 coarde (Do-sol-mi-la-re1 sau La1-Mi-La-mi-la-re1) era foarte adecvat pentru executarea acordurilor*. Partida (2) a fost notat─â prin tabulatur─â*. Sin. engl.: lyro-viol, lyra-viol sau viollyra.
viola contrabasso (it.; fr. contrebasse de viole; germ. Violone; engl. double bass viol), reprezentantul basului (1, 2) profund în familia violelor*. Acordajul (1) ei notat corespundea cu cel al instr. viola da gamba*, însă suna cu o octavă* mai jos.
viola dÔÇÖamore (cuv. it.; fr. viole dÔÇÖamour; germ. Liebesgeige; english violet), instr. de m─ârimea violei*, foarte popular ├«n sec. 17. Peste tastier─â* erau ├«ntinse 6-7 coarde (acordate (1) re-la-re1-fa1-la1-re2) iar pe partea inferioar─â a acesteia se g─âsesc ╚Öi tipuri de dimensiuni mai mici, denumite pochette dÔÇÖamour (fr.) cu 4+5 coarde. Instr. solistic, apreciat pentru sunetul s─âu cald ╚Öi amplu, a fost utilizat nu numai de compozitorii epocii (J.S. Bach, A. Ariosti, Vivaldi, Telemann etc.) dar ╚Öi de mae╚Ötri din sec. 19-20 (Meyerbeer, Hugheno╚Ťii; Erkel, B├ínk B├ín; Puccini, Madama Butterfly; Prokofiev, Romeo ╚Öi Julieta etc.).
viola da braccio (cuv. it. ÔÇ×de bra╚ŤÔÇŁ) 1. Denumirea violelor ├«n ev. med. care au fost ac╚Ťionate fiind ╚Ťinute ├«n bra╚Ť, ├«n pozi╚Ťie orizontal─â spre deosebire de viola da gamba ÔÇ×de piciorÔÇŁ. 2. Tip de viola (v. viole) cu dimensiuni ├«ntre fidula (2) ╚Öi violin─â*. Coardele, ├«n num─âr de patru, erau acordate (1) ├«n cvinte*.
viola da gamba (abrev. gamba) (cuv. it. ÔÇ×viol─â de piciorÔÇŁ; fr. basse de viole; germ. Kneigeige, Gambe; engl. knee viol), instrument cu coarde ╚Öi cu arcu╚Ö din sec. 16-17, cu corpul care se sub╚Ťiaz─â ├«nspre partea superioar─â, av├ónd spatele plat, eclise* ├«nalte, orificii ├«n forma literelor C sau f. C─âlu╚Öul* plat facilita execu╚Ťia acordurilor*. Instr., ├«n pozi╚Ťia vertical─â, era ╚Ťinut ├«ntre genunchii instrumentistului. Acordajul (1) era general: Re-Sol-do-mi-la-re. Instr., utilizat ├«n muzica barocului* (J.S. Bach, G.F. H├Ąndel, G. Tartini etc.), a cedat ├«n sec. 18 locul violoncelului*.
viola da orba v. chironda.
viola da spalla (cuv. it. ÔÇ×viol─â de spateÔÇŁ), tip de viol─â tenor (v. viole) at├órnat─â ├«n timpul execu╚Ťiei de umerii instrumentistului.
viola di bardone (și ~ di bordone) v. bariton (II, 2).
viola pomposa (cuv. it. ÔÇ×viol─â superb─âÔÇŁ), instrument din familia violelor* din sec. 18, de dimensiuni intermediare ├«ntre cea a violei* actuale ╚Öi a violoncelului*, avea cinci coarde acordate (1) Do-Sol-re-la-mi1.
viol─â (it. viola; fr. alto; germ. Bratsche, Altgeige), instrument cu coarde ╚Öi arcu╚Ö*, pu╚Ťin mai mare dec├ót violina*, care al─âturi de aceasta face parte din compartimentul instrumentelor cu coarde din orchestra* simfonic─â. Ca ╚Öi vl., v. se ╚Ťine sub b─ârbie, sus╚Ťinut─â cu m├óna st├óng─â, arcu╚Öul fiind m├ónuit cu dreapta. Tehnica utilizat─â, digita╚Ťia* ╚Öi pozi╚Ťiile (2) sunt asem─ân─âtoare acelora ale vl., distan╚Ťele ├«ntre sunete fiind ceva mai mari. Prin m─ârime, timbru* ╚Öi ambitus (1), v. de╚Ťine locul dintre vl. ╚Öi violoncel*. Alc─âtuirea v. este identic─â cu vl., deosebirile const├ónd ├«n dimensiuni (lungimea total─â a v. este de 400 mm, l─â╚Ťimea ├«n partea de sus de 185 mm, l─â╚Ťimea ├«n partea de jos de 238 mm), ╚Öi ├«n acordajul (1) celor 4 corzi. Corzile v. sunt: coarda 1 ÔÇô la1, coarda 2 ÔÇô re1, coarda 3 ÔÇô sol, coarda 4 ÔÇô do. Arcu╚Öul v. este asem─ân─âtor arcu╚Öului vl., av├ónd alte dimensiuni lungimea total─â de 72-75 cm, iar greutatea de 63-65 gr. V. se noteaz─â ├«n cheia* do pe linia a treia a portativului* (cheia* de alto), ├«ntinderea sonor─â fiind de la Do-mi3. Pentru notarea registrului (1) acut se folose╚Öte ╚Öi cheia sol. V. poate fi considerat─â la fel de veche ca ╚Öi vl., av├ónd aceea╚Öi str─âmo╚Öi ╚Öi aceea╚Öi evolu╚Ťie, pornind din grupul violelor* vechi. Viola de braccio (2) este considerat─â str─âmo╚Öul direct al v. moderne. V. este un instr. melodic, dar, av├ónd un timbru estompat, mai pu╚Ťin str─âlucitor dec├ót al vl. ╚Öi un registru mai grav, de╚Ťine rolul secund ├«n orch. Este folosit─â ├«n orch. simf., ├«n orch. de camer─â ╚Öi obligat* ├«n cvartetele (1) de coarde. ├Än literatura clasic─â, v. apare ╚Öi ca instr. solist (Simf. concertant─â pentru vl., v. ╚Öi orch. de W.A. Mozart). ├Än sec. 19, v. re╚Ťine mai rar aten╚Ťia compozitorilor (Berlioz, Harold ├«n Italia), revenind abia spre sf├ór╚Öitul sec. (R. Strauss, Don Quijote). Datorit─â dezvolt─ârii tehnicii instr. moderne, ast─âzi tind s─â ajung─â pe acela╚Öi plan cu vl. ├«n lucr─âri semnate de Bart├│k, E. Bloch, P. Hindemith (Muzic─â de concert pentru v. ╚Öi orch. mare de camer─â), ╚śostakovski. ├Än muzica rom├óneasc─â, pentru v. ╚Öi pian Enescu a compus un Konzertst├╝ck ╚Öi i-a acordat momente solistice ├«n Rapsodiile rom├óne; totodat─â ├«n literatura concertant─â, ├«nt├ólnim concerte pentru v. ╚Öi orch. semnate de Wilhelm G. Berger, Eugen Cuteanu, Diamandi Gheciu, Myriam Marbe. Abrev. ├«n partituri: vla.
viol─â discant v. viole (1).
viol─â sopran v. viole (1).
viol─â tenor v. viole (1).
vi├│l─â, viole, s.f. ÔÇô (bot.) Viorea, topora╚Ö; viorea alb─â, mic╚Öunea (Viola alba); viorea s─âlbatic─â (Viola canina): ÔÇ×Fost-am viol─â-n pahar, / M-o s─âdit badea ├«n dealÔÇŁ (Calendar, 1980: 83). Apare frecvent ├«n bocete. ÔÇô Din lat. viola ÔÇ×vioreaÔÇŁ (DEX, MDA).
vi├│l─â, viole, s.f. ÔÇô (bot.) Viorea, topora╚Ö; viorea alb─â, mic╚Öunea (Viola alba); viorea s─âlbatic─â (Viola canina): ÔÇ×Fost-am viol─â-n pahar, / M-o s─âdit badea ├«n dealÔÇŁ (Calendar 1980: 83). Apare frecvent ├«n bocete. ÔÇô Lat. viola.
VIOLA L., PANSELE, VIOLETE, TOPORA╚śI, VIORELE, fam. Violaceae. Gen originar din Africa, America, Asia, Australia, Europa, Noua Zeeland─â, peste 150 specii, anuale, bienale sau perene, erbacee sau semilemnoase. Frunze alterne sau radicale, lung-pe╚Ťiolate, ovate sau cordiforme, cu stipele. Flori solitare, rar c├«te 2, ├«n axa frunzei, 5 sepale, un apendice la baz─â, 5 petale, cea dedesubt mai mare dec├«t celelalte purt├«nd un pinten, 5 stamine. Fruct, capsul─â.
Viola alba Besser. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori albe sau violete, parfumate. Pedunculi cu 2 frunze. Fruct, capsul─â globuloas─â, pubescent─â. Frunze persistente, ascu╚Ťit-cordiforme, pubescente. Stoloni lungi f─âr─â r─âd─âcini.
Viola biflora L. Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori galbene, mici, pendente, 5 sepale liniare, ascu╚Ťite, 5 petale invers-ovate, petala inferioar─â cu stria╚Ťiuni maro-├«nchis. Frunze lat-reniforme, rotunjite, crenat-serate, pe╚Ťiolate ╚Öi cu stipele ovate sau lanceolate, ├«ntregi. Plant─â erbacee, peren─â, mic─â, tulpina deseori cu 2 frunze ╚Öi cu 1-2 flori, rizom lung, t├«r├«tor.
Viola canina L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-vara. Flori violete-├«nchis sau deschis, cu pinten alb sau galben, nemirositoare, 5 sepale persistente, ovat-lanceolate, ascu╚Ťite, 5 petale, 2 ├«ndreptate ├«n sus, 3 ├«n jos, cea inferioar─â continu├«ndu-se ├«n pinten, 5 stamine. Frunzele radicale lipsesc, cele caulinare lat-ovate, lung-pe╚Ťiolate, pieloase, acute sau obtuze, glabre, cu stipele ├«ngust-lanceolate, dentate sau franjurate. Capsul─â obtuz─â. Plant─â slab-pubescent─â sau glabr─â, tulpin─â foliat─â.
Viola cornuta L. Specie care ├«nflore╚Öte vara. Flori violete, lungi p├«n─â la 4 cm, dispuse terminal, pe un peduncul a╚Öezat la subsuoara frunzelor, lung p├«n─â la 12 cm, glabru. Frunze oblong-ovate, dentate pe margine, glabre, cu pe╚Ťioli scur╚Ťi, cu 2 stipele ad├«nc-crestate. Plant─â peren─â.
Viola gracilis Sibth. et Smith. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-vara. Flori violete sau galbene. Pinten de c├«teva ori mai lung dec├«t apendicele caliciului. Frunze rotund-ovate, dentate, ├«nso╚Ťite de stipele, penate p├«n─â la baz─â, cu segmente liniare, cel mijlociu mai mare. Peduncul scurt, slab-pubescent.
Viola hirta L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori albastre-deschis, violete, la baz─â albe sau roz. Pinten drept, sub╚Ťire, cu v├«rf curbat. Fructe, capsule sferice, pubescente. Toate frunzele s├«nt radicale, ovat-triunghiulare, cu baza cordiform─â, crenat-serate, verzi-pal, pubescente, pe╚Ťiolate, stipele lanceolat, pedunculi lungi, ├«n partea din mijloc cu 2 frunze. Plant─â mic─â, erbacee, peren─â, f─âr─â stoloni.
Viola odorata L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori purpurii-violete-├«nchis, solitare, pendente cu pedunculi lungi, parfumate. Frunze verzi-├«nchis, lat-ovate sau rotunde, reniforme, cu baza cordat─â, inegal-crenate, cu pe╚Ťioli lungi, pubescente, cu stipele fimbriate, scurt-a╚Öezate ├«n partea de mijloc a tulpinii. Plant─â erbacee, 15-20 cm ├«n─âl╚Ťime, cu stoloni, repent─â, peren─â.
Viola silvatica Fries (syn. V. silvestris Lam.). Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-vara. Flori violete-deschis, la baz─â albe, cu striuri violete-├«nchis. Frunze lat-ovate, scurt-acute, pe╚Ťiolate, cu stipele liniar-lanceolate, dentate. Plant─â erbacee, peren─â, tulpin─â glabr─â, pe sol ╚Öi ascendent─â.
Viola tricolor L. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-toamna. Flori mici, solitare, pedunculi lungi, la subsuoara frunzelor, pendente, caliciul cu 5 sepale ├«n form─â de lance, de 2 ori mai mic dec├«t corola, compus─â din 5 petale, din care 2 situate ├«n partea de sus, violacee, 1 ├«n partea de jos, galben─â ╚Öi 2 ├«n p─âr╚Ťi, albe-g─âlbui, mai rar galbene sau violete, pinten drept, violet. Peduncul f─âr─â frunze. Frunze ovate, slab-crenate, cu stipele ad├«nc-penate. Plant─â erbacee, anual─â, bienal─â sau vivace, tulpin─â ascendent─â sau erect─â, de jos ramificat─â, glabr─â, verde-deschis, p├«n─â la 30 cm ├«n─âl╚Ťime.
Viola x wittrockiana Gams (syn. V. tricolor hort.; V. tricolor var. maxima hort.), ┬ź Pansea ┬╗. Hibrid ob╚Ťinut prin ├«ncruci╚Öarea speciilor: V. altaica Ker-Gawl., V. tricolor L. ╚Öi V. lutea Huds. ├«nflore╚Öte ├«n mart.-oct., prim─âvara-toamna. Flori a╚Öezate la subsuoara frunzelor, terminal, pe pedunculi lungi ╚Öi drep╚Ťi, petalele pot fi unicolore, bicolore, pana╚Öte, striate sau cu macule mari, mai ├«nchise dec├«t fondul. Plant─â bienal─â cu tulpin─â ramificat─â de jos, terminat─â printr-o floare, p├«n─â la 0,30 m ├«n─âl╚Ťime, garnisit─â cu frunze denticulate, cele superioare oblong-lanceolate, cele inferioare de la ovat- rotunde la cordiforme, prev─âzute cu 2 stipele mari, foliacee, penat-fidate.

Viola dex online | sinonim

Viola definitie

Intrare: viol─â (muz.)
viol─â substantiv feminin
  • silabisire: vi-o-l─â
Intrare: viol─â (bot.)
viol─â substantiv feminin
  • silabisire: vi-o-l─â
Intrare: viola
viola conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: vi-o-la
Intrare: Viola (gen de plante)
Viola gen de plante
  • silabisire: vi-o-la
Intrare: viol─â-de-noapte
viol─â-de-noapte substantiv feminin
Intrare: viol─â-de-prim─âvar─â
viol─â-de-prim─âvar─â substantiv feminin
Intrare: Viola alba
Viola alba   nomenclatura binar─â
Intrare: Viola biflora
Viola biflora   nomenclatura binar─â
Intrare: Viola canina
Viola canina   nomenclatura binar─â
Intrare: Viola cornuta
Viola cornuta   nomenclatura binar─â
Intrare: Viola gracilis
Viola gracilis   nomenclatura binar─â
Intrare: Viola hirta
Viola hirta   nomenclatura binar─â
Intrare: Viola odorata
Viola odorata   nomenclatura binar─â
Intrare: Viola silvatica
Viola silvatica   nomenclatura binar─â
Intrare: Viola tricolor
Viola tricolor   nomenclatura binar─â
Intrare: Viola x wittrockiana
Viola x wittrockiana   nomenclatura binar─â