viodă definitie

3 definiții pentru viodă

VIÓDĂ s. f. instrument muzical din seria violină. (< vi/olă/ + -odă)
viódă s. f. (muz.) Instrument muzical din seria violină, violă, violoncel, contrabas ◊ „Viodele – invenție a prof. univ. Ion Delu brevetată în 1971 – au devenit cunoscute în Anglia, U.R.S.S., Polonia, Cehoslovacia, Austria, S.U.A., Franța, Italia, Japonia. Numeroase orchestre din țară folosesc viodele fabricate la Reghin.” R.l. 3 III 75 p. 5. ◊ „[...] cunoscutele viode (instrumente care «reduc» spațiul acustic al violoncelelor și contrabașilor la cel al unor «viori» infinit mai mari, folosind tehnica de execuție de la aceste instrumente).” Săpt. 2 IV 82 p. 6 (probabil din vio[lă] + n.pr. De[lu]; din pl. viode s-a creat sg. viodă)
viode, numele generic al unei familii de instrumente cu coarde și arcuș, inventate de Ion Delu (brevetate în 1969). Forma v. este asemănătoare aceleia a violinei*, dar mărimea lor variază în funcție de ambitus (1), existând astfel cinci dimensiuni corespunzătoare cvintetului (1) clasic (vl. I, vl. II, viola, vcl., c. basul). Avantajul instr. și al sistemului inventat de prof. Ion Delu este că se poate cânta la unele din speciile familiei v., folosindu-se instr. într-o manieră comună (da braccio), cu o digitație comună (a la violina sau a la viola), într-o notație muzicală comună (numai în cheia* sol). Aceasta permite o largă folosință a instr., putându-se interpreta lucrări simf și camerale inclusiv de către amatorii care cunosc numai tehnica interpretării violonistice. Familia v. cuprinde cinci grupe de instr. Prima grupă – denumită viodina – cuprinde patru tipuri diferențiate în patru dimensiuni de volum, având patru „nuanțe” sonore, A, B, C, D. Instr. din această grupă sunt acordate (1) astfel: sol, re1, la1, mi2 și corespund vl. I clasice (partidei* vocale de soprano (1)). Viodinele se consideră a fi în tonalitatea (2) do. Grupa a doua – denumită viodena – cuprinde patru diferențiate în patru dimensiuni de volum, având patru nuanțe A, B, C, D; acordajul acestor instr. este identic cu cel al viodinelor (dar pot fi acordate și cu o terță* mică mai jos: mi, si, fa diez, do diez). Corespund vl. II. Viodenele se consideră a fi acordate în tonalitatea do. Grupa a treia – denumită vioda – cuprinde patru tipuri diferențiate în patru dimensiuni de volum, având patru nuanțe sonore A, B, C, D; acordajul acestor instr. este: do, sol, re1, la1. Corespunde violei* clasice (partida vocală a tenorului (1)). Viodele se consideră a fi în tonalitatea fa. Grupa a patra – denumită viobassa – cuprinde patru tipuri diferențiate în patru dimensiuni de volum, având patru nuanțe sonore A, B, C, D; acordajul acestor instr. este: sol, re, la, mi1. Corespunde unui instr. intermediar între violă și violoncel* (Gambă mică sau Violoncello piccolo, partidei vocale de bariton (1)). Instr. din grupa viobassa se consideră a fi în tonalitatea do. Grupa a cincea – denumită viograva – cuprinde patru tipuri diferențiate în patru dimensiuni de volum, având patru nuanțe sonore, A, B, C, D; acordajul acestor instr. este: do, sol, re, la. Corespunde violoncelului* (partida vocală de bas (1)). Construirea acestor noi instrumente a fost încredințată Fabricii de instr. muzicale de la Reghin.

viodă dex

Intrare: viodă
viodă