Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

VIO├üR─é2, vioare, s. f. (Bot.; reg.) 1. Topora╚Ö. 2. Compus: vioar─â-ro╚Öie = micsandr─â. [Pr.: vi-oa-] ÔÇô Lat. viola.
VIO├üR─é3, viori, s. f. Instrument muzical alc─âtuit dintr-o cutie de rezonan╚Ť─â cu patru coarde ├«ntinse peste ea, care vibreaz─â prin frecare cu arcu╚Öul sau prin ciupire; violin─â, scripc─â. [Pr.: vi-oa-. Pl. ╚Öi: vioare] ÔÇô Cf. it. viola.
VIO├üR─é1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curg─âtoare) Limpede, cristalin, clar. ÔŚŐ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioar─â sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: vi-oa-] ÔÇô Probabil lat. *vivula (< vivus).
VIO├üR─é2, vioare, s. f. (Bot.; reg.) 1. Topora╚Ö. 2. Compus: vioar─â-ro╚Öie = micsandr─â. [Pr.: vi-oa-] ÔÇô Lat. viola.
VIO├üR─é3, viori, s. f. Instrument muzical alc─âtuit dintr-o cutie de rezonan╚Ť─â, av├ónd ├«ntinse pe una din fe╚Ťe patru coarde, care vibreaz─â c├ónd sunt atinse cu arcu╚Öul sau c├ónd sunt ciupite; violin─â, scripc─â. [Pr. vi-oa- ÔÇô Pl. ╚Öi: vioare] ÔÇô Cf. it. viola.
VIO├üR─é1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curg─âtoare) Limpede, cristalin, clar. ÔŚŐ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioar─â sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] ÔÇô Probabil lat. *vivula (< vivus).
VIOÁRĂ3, vioare, s. f. (Regional) 1. Viorea, toporaș. 2. Compus: vioară-roșie = micsandră.
VIO├üR─é2, viori, s. f. 1. Instrument muzical alc─âtuit dintr-o cutie de rezonan╚Ť─â, av├«nd ├«ntinse pe una din fe╚Ťe patru coarde, care vibreaz─â c├«nd s├«nt atinse cu arcu╚Öul; violin─â. B─âtr├«nul ├«nstrun─â cobza. Coardele viorilor se de╚Öteptar─â gr─âbit. SADOVEANU, E. 170. E╚Öti ca vioara, singur─â ce c├«nt─â Iubirea toat─â pe un fir de p─âr. ARGHEZI, V. 51. Se auzeau de-afar─â tropotele juc─âtorilor, sc├«r╚Ť├«itul viorilor ╚Öi glasul lui Pantelimon. REBREANU, R. I 134. Auzi ni╚Öte... l─âutari tr─âg├«nd din viori. ISPIRESCU, E. 109. ÔŚŐ (Poetic) S├«nt ├«n apele lui viori limpezi ╚Öi nostalgice violoncele, s├«nt flaute optimiste ╚Öi ├«ndelung melodioase harfe. BOGZA, C. O. 163. ÔŚŐ Fig. Tot sufletul mi-este-o vioar─â Ce pl├«nge duios. MACEDONSKI, O. I 189. 2. (Rar) Muzicant care c├«nt─â la vioar─â (1); violonist, viorist. Are orchestr─â? ÔÇô N-are, dar puteam s-o organizez, c─â la urma urmelor ce-mi trebuie? Opt viori, dou─â violoncele, o viol─â, un contrabas. SEBASTIAN, T. 303. ├Äl chema Mezzano ÔÇô vioar─â prim─â ├«n orchestra Filarmonicei. ARDELEANU, D. 16. 3. (Mar.) Mufl─â de lemn cu doi scripe╚Ťi, a c─ârei carcas─â are forma unei viori (1). ÔÇô Pl. ╚Öi: vioare (ARDELEANU, D. 289, GANE, N. III 193, EMINESCU, O. I 85).
VIO├üR─é1 adj. f. (Popular, despre ape curg─âtoare) Limpede, cristalin. Dun─âre, ap─â vioar─â, Face-te-ai neagr─â cerneal─â, S─â te pun ├«n c─âlimar─â, S─â te scriu pe-o h├«rtioar─â, S-o trimet la maica-n ╚Ťar─â. MAT. FOLK. 376. Prutule, ap─â vioar─â, Face-te-ai neagr─â cerneal─â, S─â-mi cernesc cu ea catrin╚Ťa Ca s─â-mi jelesc pre b─âdi╚Ťa. MARIAN, NU. 245. Prutule, ap─â vioar─â, Face-te-ai neagr─â cerneal─â, Spuma ta o mesi╚Öoar─â, Stuhul t─âu o peni╚Öoar─â, Ca s─â scriu o h├«rtioar─â. ╚śEZ. I 47. ÔÖŽ (Substantivat, ├«n expr.) Limpede (sau curat) vioar─â sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, limpede ca lacrima. Apa curgea pe de o sut─â de p─âr╚Ťi, limpede ca vioara. ISPIRESCU, L. 244.
vioáră2 (plantă) (reg.) (vi-oa-) s. f., g.-d. art. vioárei; pl. vioáre
vioáră3 (instrument) (vi-oa-) s. f., g.-d. art. viórii; pl. vióri
!vioáră-róșie (plantă) (vi-oa-, -și-e) s. f., g.-d. art. vioarei-róșii; pl. vioare-róșii
!vioáră1 (pop.) (vi-oa-) adj. f., pl. vioáre
vioáră (plantă) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. vioárei; pl. vioáre
vioáră (instrument) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. viórii; pl. vióri
vioar─â adj. f. (sil. vi-oa-)
vioáră-róșie (bot.) s. f.
VIOÁRĂ s. v. toporaș, violetă, viorea.
VIOÁRĂ s. (MUZ.) scripcă, violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) ceteră.
VIOÁRĂ adj. v. clar, cristalin, curat, limpede, pur, transparent.
VIOAR─é-R├ô╚śIE s. v. micsandr─â, mic╚Öunea.
vio├ír─â (-re), s. f. ÔÇô Violet─â (Viola odorata). ÔÇô Mr., megl. vioar─â. Lat. v─şăĺla (Pu╚Öcariu 1902; REW 9149), cf. it., prov., cat., sp., port. viola, fr. viole. ÔÇô Der. viorea, s. f. (topora╚Ö, Viola hiria); vioriu, adj. (violet); viorint, adj. (violet), ├«n Trans., format ca florint de la flor. Este dubletul lui violet─â, s. f., din fr. violette, cf. ngr. ╬▓╬╣╬┐╬╗╬ş¤ä╬▒.
vio├ír─â (-├│ri), s. f. ÔÇô Violin─â, scripc─â. It. viola, dar der. nu este clar─â. Prezen╚Ťa lui r, care nu poate reprezenta dec├«t un l lat., nu a fost explicat─â; motiv pentru care s-a crezut ├«ntr-o der. direct─â din lat. *vß┐Ĺv┼şla (Meyer-L├╝bke apud Pu╚Öcariu 1903; Dr─âganu, Dacor., II, 623; cf. REW 9357) sau ├«ntr-o crea╚Ťie expresiv─â (Giuglea, Dacor., III, 594). Der. din mag. viola (G├íldi, Dict., 169) nu este mai probabil─â, nici cea din ngr. ╬▓╬╣╬┐╬╗╬» (Cihac, II, 711). Oricum, nu poate fi dec├«t cuv├«nt relativ modern, ca ╚Öi instrumentul pe care-l denume╚Öte; a╚Öa c─â s├«ntem sili╚Ťi s─â presupunem c─â r se datoreaz─â unei analogii, probabil cu vior < viu. ÔÇô Der. violonist, s. m. (violonist); viorar, s. m. (rar, violonist).
VIOÁRĂ2 ~e f. pop. v. VIOREA. /<lat. viola
VIO├üR─é1 vi├│ri f. Instrument muzical const├ónd dintr-o cutie de rezonan╚Ť─â pe care sunt ├«ntinse patru coarde, care produc sunete c├ónd se trece peste ele cu arcu╚Öul (sau c├ónd sunt ciupite); violin─â. Concert pentru ~. [G.-D. viorii; Sil. vi-oa-] /<lat. viola[1] modificat─â
VIOÁRĂ3 ~e adj. (despre ape curgătoare) Care este foarte curată; albastră ca vioreaua; limpede; cristalină. /<lat. vivula
vioar─â f. Tr, V. viorea. [Lat. VIOLA].
vioar─â f. instrument de muzic─â; compus dintrÔÇÖo cutie sonor─â pe care sunt ├«ntinse 4 coarde ce se pun ├«n vibra╚Ťiune cu ajutorul unui arcu╚Ö (= it. viola).
vioar─â f. ├«n locu╚Ťiunea apa limpede c─â vioara (ISP.), curat─â ca cristalul. [Origin─â necunoscut─â].
2) vioáră f., pl. e (lat. viola, it. pv. cat. sp. pg. vióla, fr. viole). Trans. Micșunea. V. viorea.
1) vio├ír─â f., pl. or─ş, rar oare (dim. d. vi┼ş sa┼ş lat. *v├şvula, adic─â ÔÇ×vioa─şe, care te ├«nvie, te ├«nvioreaz─â c├«nd o be─ş sa┼ş o auz─şÔÇŁ; it. sp. pg. viola, pv. viula, vfr. [d. *vivelle] vielle. V. ├«nviorez). Munt. ╚Ö. a. Ap─â limpede ca vioara, ap─â foarte limpede ╚Öi rece, care te ├«nvioreaz─â c├«nd o be─ş. Scripc─â, un instrument muzical cu patru coarde care se ╚Ťine ├«n m├«na st├«ng─â ╚Öi din care se c├«nt─â f─âc├«nd s─â sc├«r╚Ť├«─şe coardele cu arcu╚Öu. V. viol─â ╚Öi violoncel.
vioar─â s. v. TOPORA╚ś. VIOLET─é. VIOREA.
VIOAR─é s. (MUZ.) scripc─â, violin─â, (pop.) dibl─â, l─âut─â, (reg.) ceter─â.
vioar─â adj. v. CLAR. CRISTALIN. CURAT. LIMPEDE. PUR. TRANSPARENT.
vioar─â-ro╚Öie s. v. MICSANDR─é. MIC╚śUNEA.
vioar─â v. violin─â.
VIOLON DÔÇÖINGRES (fr.) vioara lui Ingres ÔÇô Pictorul Ingres avea ambi╚Ťia de a fi socotit, f─âr─â s─â fie, un mare violonist. Violon dÔÇÖIngres, pasiune puternic─â pentru o ├«ndeletnicire str─âin─â voca╚Ťiei.
VIOARĂ subst. (planta). 1. Vioar/ă b. (Pasc 175); -a, fiica Armencăi (17 A IV 247). 2. Vior, Vasile, băn. (An Com 118), masculin format din vioreá; Viorescu Lascăr (pers. în literatură). 3. Vioroaii, mold. (RI XI, marital, în genitiv. 4. Viorel și Viorica, dim. actuale.

Vioar─â dex online | sinonim

Vioar─â definitie

Intrare: vioar─â (plant─â)
vioar─â 2 pl. -e substantiv feminin
  • silabisire: vi-oa-r─â
Intrare: vioar─â (instrument)
vioar─â 1 pl. -i substantiv feminin
  • silabisire: vi-oa-r─â
vioar─â 2 pl. -e substantiv feminin
  • silabisire: vi-oa-r─â
Intrare: Vioar─â
Vioar─â
Intrare: vioar─â (adj.)
vioar─â 3 adj.f. adjectiv feminin
  • silabisire: vi-oa-r─â
Intrare: vioară-roșie
vioară-roșie substantiv feminin