VIOȘEÁLĂ, vioșeli, s. f. (Învechit) Voioșie. (Cu pronunțare regională) În mijlocul vioșălei sale, o mînă neagră îl apucă de mînecă surtucului. RUSSO, S. 17.

VIOȘEÁLĂ, vioșeli, s. f. (Înv.) Voioșie. – Din vioș[ie] + suf. -eală.

vioșeálă f., pl. elĭ. Rar. Vioicĭune.