VINĂRÍT, vinărituri, s. n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit.

VINĂRÍT, vinărituri, s. n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit.

VINĂRÍT s. n. Dare care se plătea odinioară pentru vin; vinărici. Vinăritul, oieritul și fumăritul erau dăjdii indirecte ce plăteau particularii către stat. FILIMON, la CADE.

vinărít s. n., pl. vinăríturi

vinărít s. n., pl. vinăríturi

VINĂRÍT s. (IST.) vinărici. (~ul era o dare percepută în vin.)

VINĂRÍT n. v. VINĂRICI. /vin + suf. ~ărit

vinărít s.n. (înv.) 1. bir pe vin, pe podgorii, vinărici. 2. viticultură.

vinărít n., pl. urĭ (d. vin). Vinăricĭ (bir). Viticultură.

VINĂRIT s. (IST.) vinărici. (~ era o dare percepută în vin.)