VINÚȚ, vinuțe, s. n. (Pop.) Vinișor. [Pl. și: vinuțuri] – Vin + suf. -uț.

VINÚȚ, vinuțuri, s. n. (Pop.) Vinișor. – Vin + suf. -uț.

VINÚȚ s. n. (Popular) Vinișor.

vinúț (pop.) s. n., pl. vinuțe

vinúț s. n., pl. vinúțe

VINÚȚ s. v. vinișor.

VINÚȚ s. v. sulițică.

vinuț s. v. SULIȚICĂ.

VINUȚ s. vinișor, vinuleț. (Un ~ de Drăgășani.)