vintilă definitie

2 intrări

6 definiții pentru vintilă

VINTÍLĂ s. v. leasă.
Vintilă m. 1. Domnul Munteniei, ucis de boieri la vânătoare (1512-1534); 2. mânăstire în jud. Buzău, fundată de Vintilă-Vodă în 1553.
vintír și -íl n., pl. e, -íră și -ílă f., pl. e (rus. vénterĭ, véntelĭ, vénterka, vetylĭ, vetilĭ, vĭáterĭ, ĭáter, rut. viáter, ĭáter, pol. wiecierz, litv. wéntaris, wénteris, prusian wentere. V. ĭatră). Dun. de jos. Capcană de prins pește (împletitură de plasă întinsă pe cercurĭ în care peștele intră și nu maĭ poate ĭeși). V. cursă 1, vîrșă.
vinti s. v. LEASĂ.
CIOCÂLTEU, Vintilă (1890-1947, n. Plenița, jud. Dolj), biochimist român. Prof. univ. la București. Contribuții în domeniul biochimiei acizilor grași, colesterolului, compușilor azotați etc.
Vint/ea, -eloiu, -ia, -ici, Vintil/ă, -eanca, -escul, v. Vînt I 2, 3, II 3, 4.

vintilă dex

Intrare: Vintilă
Vintilă
Intrare: vintilă
vintilă