Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru vinovat

VINOV├üT, -─é, vinova╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vin─â, care a comis o gre╚Öeal─â sau o fapt─â reprobabil─â; culpabil; pasibil de o pedeaps─â. 2. (Despre faptele, comport─ârile etc. oamenilor) Care se abate de la lege sau de la bunele moravuri; nepermis, condamnabil. ÔÇô Din sl. vinovat┼ş.
VINOV├üT, -─é, vinova╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vin─â, care a s─âv├ór╚Öit o gre╚Öeal─â, o fapt─â pedepsit─â de lege, o abatere de la datorie sau de la moral─â; culpabil; pasibil de o pedeaps─â. 2. (Despre faptele, comport─ârile etc. oamenilor) Care este ├«n afar─â de lege sau de bunele moravuri, care nu poate fi ├«ng─âduit, permis; nepermis. ÔÇô Din sl. vinovat┼ş.
VINOV├üT, -─é, vinova╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vin─â, care a s─âv├«r╚Öit o fapt─â pedepsit─â de lege, o gre╚Öeal─â sau o abatere de la datorie sau de la moral─â; culpabil. Avocatul se sim╚Ťea vinovat c─â a f─âcut prostia de-a pleca din Bucure╚Öti. REBREANU, R. II 53. E╚Öti vinovat de toate c├«te mi s-au ├«nt├«mplat. CARAGIALE, O. III 79. Pentru c─â m-o f─âcut dumnezeu fat─â, maic─â-mea nu m─â poate suferi, parc─â eu s├«nt vinovat─â. ALECSANDRI, T. I 52. De-oi fi, doamne, vinovat, Vrednic s├«nt de sp├«nzurat. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 398. Asta este o gre╚Öeal─â de care e vinovat gustul meu. NEGRUZZI, S. I 38. ÔŚŐ (Construit cu dativul, care arat─â fa╚Ť─â de cine a gre╚Öit cineva) Ce vi-i robul vinovat, Astfel de l-a╚Ťi ferecat? ALECSANDRI, P. P. 126. (Glume╚Ť) A ucis-o [pe g─âin─â], f─âr─â s─â-i fie vinovat─â cu nemica, s─ârmana! CREANG─é, P. 70. ÔŚŐ (Substantivat) A r─âmas s─â cheme pe vinovat─â ├«naintea scaunului lor, ├«n diminea╚Ťa urm─âtoare. SADOVEANU, O. VIII 229. Plec─â ochii ├«n p─âm├«nt, ru╚Öinat, ╚Öi r─âspunse ca un vinovat. REBREANU, I. 103. Stric─âciunea se f─âcuse ╚Öi vinovatul trebuia s─â pl─âteasc─â. CREANG─é, A. 50. La cea mai mic─â gre╚Öeal─â... capul vinovatului se sp├«nzura. negruzzi, S. I 143. 2. (├Änvechit; construit cu dativul, care arat─â pedeapsa cuvenit─â) Pasibil de... Dup─â pravilele locului lor, era vinova╚Ťi mor╚Ťii. DR─éGHICI, R. 302. 3. Care este ├«n afar─â de lege sau de bunele moravuri; nepermis. Sim╚Ťeam ├«n mine ceva... boln─âvicios ╚Öi vinovat. GALACTION, O. I 59.
vinov├ít adj. m., pl. vinov├í╚Ťi; f. vinov├ít─â, pl. vinov├íte
vinov├ít adj. m., pl. vinov├í╚Ťi; f. sg. vinov├ít─â, pl. vinov├íte
VINOVÁT adj. 1. (JUR.) culpabil, (înv.) culpeș, greșit. (Arestatul a fost găsit ~.) 2. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărâtor, rușinător. (O faptă ~.)
Vinovat Ôëá candid, inocent, nevinovat
VINOV├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi substantival 1) (despre persoane) Care a comis o ├«nc─âlcare a legii sau a normelor morale. 2) (despre faptele ╚Öi comport─ârile oamenilor) Care nu poate fi admis, ├«ng─âduit; care contravine moralei. /<sl. vinovatu
vinovat a. ╚Öi m. culpabil. [Slav. VINOVAT─ş, pricina╚Ö].
vinov├ít, -─â adj. (vsl. vinovat─ş, autor; bg. vinovat, vinovat; rus. vinov├íty─ş). Culpabil, de vin─â, care a comis o gre╚Öal─â or─ş un delict.
VINOVAT adj. 1. (JUR.) culpabil, (înv.) culpeș, greșit. (Arestatul a fost găsit ~.) 2. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urît, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărîtor, rușinător. (O faptă ~.)
NEMO PRAESUMITUR MALUS NISI PROBETUR (lat.) nimeni nu este socotit vinovat dac─â nu se dovede╚Öte (vinov─â╚Ťia) ÔÇô Principiu de drept roman.

Vinovat dex online | sinonim

Vinovat definitie

Intrare: vinovat
vinovat adjectiv