VINÍL s. n. Radical organic obținut din etilenă. – Din fr. vinyle.

VINÍL s. n. Radical organic obținut din etilenă. – Din fr. vinyle.

viníl s. n.

policlorúră de viníl s. f. + prep. + s. n. (sil. -clo-)

viníl s. n.

POLIACETAT DE VINÍL s. v. acetat de polivinil.

VINÍL s.m. Radical organic, nesaturat, obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. [< germ. Vinyl, fr. vinyle].

VINÍL s. n. radical organic nesaturat, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. (< fr. vinyle)

POLIACETAT DE VINIL s. (CHIM.) acetat de polivinil.