VINIFICÁȚIE, vinificații, s. f. Vinificare. – Din fr. vinification.

VINIFICÁȚIE, vinificații, s. f. Vinificare. – Din fr. vinification.

VINIFICÁȚIE, vinificații, s. f. Vinificare.

vinificáție (-ți-e) s. f., art. vinificáția (-ți-a), g.-d. art. vinificáției; pl. vinificáții, art. vinificáțiile (-ți-i-)

vinificáție s. f. (sil. -ți-e), art. vinificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vinificáției; pl. vinificáții, art. vinificáțiile (sil. -ți-i-)

VINIFICÁȚIE s. v. vinificare.

VINIFICÁȚIE s.f. Vinificare. [Gen. -iei, cf. fr. vinification].

VINIFICÁȚIE s. f. ansamblul operațiilor de obținere, ameliorare și conservare a vinurilor. (< fr. vinification)

VINIFICÁȚIE ~i f. Totalitate a tehnologiilor de obținere și de conservare a vinului. [G.-D. vinificației] /<fr. vinification

*vinificațiúne f. (d. vinific). Acțiunea de a vinifica. – Și -áție și -áre.

VINIFICAȚIE s. vinificare. (Proces de ~.)