VINEȚEÁ, -ÍCĂ, vinețele, s. f. (Bot.) 1. (În forma vinețea) Albăstrea. 2. (În forma vinețică) Vineriță. 3. (În forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ◊ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus). – Vânăt + suf. -ea, -ică.

VINEȚEÁ, -ÍCĂ, vinețéle, s. f. (Bot.) 1. (În forma vinețea) Albăstrea. 2. (În forma vinețică) Vineriță. 3. (În forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ◊ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus). – Vânăt + suf. -ea, -ică.

VINEȚEÁ, vinețele, s. f. (Bot.) Albăstrea. Iar v-ați uscat? întrebă el pe o tufă de crăițe ori pe una din vinețele, cu glas mișcat. HOGAȘ, H. 20. Taci, mireasă, nu mai plînge, Că la maică-ta te-i duce, Cînd o face plopul pere Și tînjala vinețele. MARIAN, NU. 709. Foaie verde vinețea, Cînd de ziuă se crăpa. Cu ciobani se pomenea. TEODORESCU, P. P. 674.

VINEȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, vineței, -le, adj. Diminutiv al lui vînăt. Sub o tufă-n poieniță Este-o fîntîniță Și-n fîntîniță-o pietricică Rece, vinețică. ALECSANDRI, P. P. 271.

VINEȚÍCĂ, vinețele, s. f. (Bot.) 1. Numele mai multor ciuperci (dintre care unele comestibile) din aceeași familie, cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). 2. Vineriță.

VINEȚÉL, -ÍCĂ, vineței, -ele, adj. Diminutiv al lui vânăt.

vinețeá (albăstriță) s. f., art. vinețeáua, g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle, art. vinețélele

vinețícă (vineriță, ciupercă) s. f., g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle, art. vinețélele

vinețeá (albăstriță) s. f., art. vinețeáua, g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle

vinețícă (vineriță, ciupercă) s. f., g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle

VINEȚEÁ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.

VINEȚÉLE s. pl. v. săpunele, scânteiuță.

VINEȚÍCĂ s. 1. v. albăstrea. 2. vinețică-cu-lapte (Lactarius volemus) = râșcov, (reg.) râșcoviță, burete-dulce, (Mold.) râșcovel.

VINEȚÍCĂ s. v. hulubiță, pâinișoară, suliman, vineriță.

VINEȚÍCĂ ~éle f. Ciupercă cu pălăria albă, cărnoasă, care conține un suc lăptos și dulce. /vânăt + suf. ~ică

vinețea f. pl. Bot. Tr. albăstriță.

vinețel m. regiune azurie: trecu cele nouă mări, cele nouă țări și cei nouă vineței POP. [V. vânăt].

vinețél, -eá și -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. vînăt). Cam vînăt. S. f. Trans. Mold. Numele maĭ multor plante, între care și al albăstrițeĭ.

VINEȚEA s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

vinețele s. pl. v. SĂPUNELE. SCÎNTEIUȚĂ.

vinețică s. v. HULUBIȚĂ. PÎINIȘOARĂ. SULIMAN. VINERIȚĂ.

VINEȚICĂ s. (BOT.) 1. (Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețea, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului. 2. vinețică-cu-lapte (Lactarius volemus) = rîșcov, (reg.) rîșcoviță, burete-dulce, (Mold.) rîșcovel.

CENTAUREA L., ALBĂSTRELE, VINEȚELE, fam. Comvositae. Gen originar din nordul Africii, Asia, America și Europa, peste 350 specii, majoritatea vivace și numai cîteva anuale, plante erbacee cu tulpini ramificate (cca 0,15-1 m înălțime). înflorește vara. Calatidii multiflore (albastre, roșii, albe, liliachii, violete, purpurii, mov, carmin, roz, unele cu miros plăcut) în vîrful tulpinilor, solitare. Frunze liniar-lanceolate.