vineriță definitie

13 definiții pentru vineriță

VINERÍȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se folosește ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -iță.
VINERÍȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -iță.
VINERÍȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre, rar roșii sau albe, formînd spice în vîrful tulpinii; crește prin finețe, în marginea pădurilor și se întrebuințează contra hemoragiilor (Ajuga reptans).
vineríță s. f., g.-d. art. vineríței; pl. vineríțe
vineríță s. f., g.-d. art. vineríței; pl. vineríțe
VINERÍȚĂ s. (BOT.; Ajuga reptans) (livr.) lavrentină, (reg.) tămâiță, vinețică.
VINERÍȚĂ s. v. suliman, tămâiță.
VINERÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu flori albastre sau albe, dispuse în formă de spic, folosită în scopuri medicinale. /vineri + suf. ~iță
vineriță f. Bot. tămâiță.
vineríță f., pl. e (d. Vinerĭ?) Unde? Tămîiță.
vineriță s. v. SULIMAN. TĂMÎIȚĂ.
VINERIȚĂ s. (BOT.; Ajuga reptans) (livr.) lavrentină, (reg.) tămîiță, vinețică.
AJUGA L., VINERIȚĂ, fam. Labiatae. Gen originar pe tot globul în afară de tropice, cca 45 de specii, ierburi anuale sau perene. Flori hermafrodite, neregulate (caliciul cu 5 dinți sau crestături, 4 stamine fertile, buza superioară a corolei scurtă, erectă, bilobată, lobii mici, buza inferioară mai lungă, 3-lobată, lobul din mijloc mai lat, corolă albastră, albă, roșie, rar galbenă), două sau mai multe în axa frunzei sau într-un spic. Frunze dentate, crestate sau nedentate, lipsite de stipele.

vineriță dex

Intrare: vineriță
vineriță substantiv feminin