vinerea definitie

2 intrări

14 definiții pentru vinerea

VÍNERI, vineri, s. f. Ziua a cincea a săptămânii, care urmează după joi. ◊ (În religia creștină) Vinerea Mare (sau a Patimilor, a Paștilor) = vinerea din ajunul Paștelui, în care creștinii țin post sever, celebrând răstignirea lui Isus Hristos. Vinerea Mare = sărbătoare ortodoxă în care se prăznuiește Sfânta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) În cursul zilei de vineri; (în forma vinerea) în fiecare vineri. – Lat. Veneris [dies].
VÍNERI, vineri, s. f. Ziua a cincea a săptămânii, care urmează după joi. ◊ (În credința creștină) Vinerea Mare (sau a Patimilor, a Paștilor) = vinerea din ajunul Paștilor, în care creștinii țin post sever. Vinerea Mare = sărbătoare ortodoxă în care se prăznuiește Sfânta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) În cursul zilei de vineri; (în forma vinerea) în fiecare vineri. – Lat. Veneris [dies].
VÍNERI, vineri, s. f. Ziua a cincea a săptămînii, care urmează după joi. Vinerea-i o zi scumpă, nu mă prea silesc la muncă. ȘEZ. III 201. Vinerile le cinstesc Și nu mă prea ostenesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 426. ◊ Expr. A avea multe vineri = a avea multe zile de trăit. Bietul Moroi! Spune tu, dacă mai are multe vineri pe pămînt. DELAVRANCEA, S. 148. ◊ (În credința bisericii creștine) Vinerea mare (a patimilor, a paștilor, a ouălor sau seacă) = vinerea din ajunul paștelui în care creștinii țin post sever. În vinerea seacă prea-cuviosul cocea oul la luminare, ca să mai ușureze din cele păcate. CREANGĂ, P. 111. În vinerea paștelor... fetele... sună clopotul. ȘEZ. II 196. În vinerea ouălor Dinaintea poștelor, Muma Corbii c-a aflat Unde-n temniță-i băgat. TEODORESCU, P. P. 532. Vinerea mare= sărbătoarea sfintei Paraschiva (la 14 octombrie). Prin unele părți se crede că sfînta Paraschiva a fost chinuită de păgîni într-o vineri și de aceea, în orice zi ar cădea această sărbătoare, poporul o numește vinerea mare. PAMFILE, S. T. 60. S-a trecut vinerea, mare, S-a rărit codrul pe poale. MAT. FOLK. 377. ◊ (Adverbial) a) (În forma vinerea) în fiecare vineri. Vinerea era tîrg. DUMITRIU, N. 188. Veneau din satele vecine la tîrgurile săptămînale, marțea și vinerea, cînd mahalaua era înecată de precupeți. CAMIL PETRESCU, O. II 63. Parcă mănîncă numai vinerea, se spune despre un om slab la trup. Ce credeți că mi-ți văzu?... Un bătrîn... slab și pipernicit și cocoșat, de parcă mînca numai vinerea. ISPIRESCU, L. 101. b) într-o zi de vineri. Miercuri m-am dus la tîrg, joi tîrguiesc, vineri vin. ȘEZ. III 201.
Vínerea Máre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Vínerii Mari
*vínerea adv.
víneri s. f., art. vínerea, g.-d. art. vínerii; pl. víneri
Vínerea Máre s. pr. f.
víneri s. f., art. vínerea, g.-d. art. vínerii; pl. víneri
víneri s. f. – A cincea zi a săptămînii. – Mr. vińiri, megl. viniri, istr. virer. Lat. vĕnĕris (Diez, I, 441; Pușcariu 1897), cf. it. venerdi, prov., cat. divenres, fr. vendredi, sp. viernes. – Der. vinerel, s. m. (nume de bou născut într-o vineri); vinerică (var. vinerea), s. f. (nume de vacă născută într-o vineri); vineriță, s. f. (vinețică, Ajuga reptans), rezultat din confuzia cu vinețică.
VÍNERI ~ f. A cincea zi a săptămânii. ◊ ~ea Mare (sau Patimilor) vinerea dinaintea Paștilor la creștinii ortodocși. A avea încă multe ~ a avea de trăit încă mult. [Art. vinerea] /<lat. veneris
Vineri f. 1. a șasea zi a săptămânei; Vinerea mare, cea care vine înaintea Paștilor și numele unei sărbători ce cade în ziua de 14 Octomvrie (v. Paraschiva); 2. personificare în sfântă a zilei corespunzătoare; 3. sărbătoare superstițioasă, ținută de țărani în onoarea sfintei Vineri, cea rea de trăsnete, grindină și vifore. [Lat. (DIES) VENERIS].
Vínerĭ f. (lat. Véneris [dies], ziŭa Vineriĭ, it. venerdi, pv. venres și divenres, fr. vendredi, sp. viernes). A cincea zi a săptămîniĭ, între Joĭ și Sîmbătă. Vinerea Mare, Vinerea din săptămîna patimilor. Sfînta Vinerĭ, o sfîntă în credințele poporuluĭ, dar nu în biserică. Adv. Vinerea, în ziŭa Vineriĭ: a posti Vinerea.
SFÂNTA VINERI (în mitologia românească), divinitate duală. Ca personaj nefast este închipuită ca o văduvă bătrână, uscățivă și rea, ce pedepsește femeile care torc și cântă vinerea, iar pe cele leneșe le preface în nevăstuici. Ca divinitate fastă este cea mai importantă dintre personificările zilelor săptămânii. Este tot bătrână și uscățivă, îmbrăcată în alb și este protectoarea femeilor, a călătorilor, a animalelor și păsărilor. Uneori echivalată cu Sf. Parascheva.
a intra în vinerea seacă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis.

vinerea dex

Intrare: vineri
vineri substantiv feminin
Intrare: Vinerea Mare
Vinerea Mare substantiv propriu feminin articulat