VINECIÓR, -OÁRĂ, vineciori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vânăt. ♦ (Despre păsări) Cu penele cenușii-albăstrii, bătând în vânăt; (despre animale) cu blana sură. – Vânăt + suf. -ior.

VINECIÓR, -OÁRĂ, vineciori, -oare, adj. Diminutiv al lui vânăt. ♦ (Despre păsări) Cu penele cenușii-albăstrii, bătând în vânăt; (despre animale) cu blana sură. – Vânăt + suf. -ior.

VINECIÓR, -OÁRĂ, vineciori, -oare, adj. (Despre păsări) Cu penele cenușii-albăstrii, bătînd în vînăt; (despre animale) cu părul sur. V. vînăt. Sus în vîrful caselor, La capul arcanului Este-o iapă vinecioară, Pintenoagă de picioare. MAT. FOLK. 186. Călări pe cai vineciori. ȘEZ. VII 164. Mi-este un stol de porumbei, Porumbei cam vineciori. TEODORESCU, P. P. 39.

vineciór (pop.) adj. m., pl. vinecióri; f. vinecioáră, pl. vinecioáre

vineciór adj. m., pl. vinecióri; f. sg. vinecioáră, pl. vinecioáre