vineție definitie

2 intrări

11 definiții pentru vineție

VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vânăt, cu nuanțe albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea vânătă; vânăt. ♦ (Substantivat, f.; reg.) Albastrul cerului; p. ext. văzduh. – Vânăt + suf. -iu.
VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vânăt, cu reflexe vinete. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea vânătă; vânăt. ♦ (Substantivat, f.; reg.) Albastrul cerului; p. ext. văzduh. – Vânăt + suf. -iu.
VINEȚÍE s. f. (Popular, adesea determinat prin «cerului») Albastru. Deasupra... se înalță tot mai ridicate niște cleanțuri pînă în vineția cerului. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, v. M. 176. A sări de pe frunza teiului în vineția cerului. POP.
VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vînăt, cu reflexe vinete. Sus, printr-o spărtură, se vedea un capăt de cer vinețiu. GALAN, B. I 75. Casele și arborii, și ei acoperiți de zăpadă, se căptușeau cu umbre vineții. CAMIL PETRESCU, I 211. Peste figura albă... cădea zăbranicul negru; părea o statuă de marmură vineție. DELAVRANCEA, la TDRG. ♦ (Substantivat, m.) Culoare vînătă; vînăt1. Vinețiul pămîntului. CAMILAR, N. II 328.
vinețíu adj. m., f. vinețíe; pl. m. și f. vinețíi
vinețíu adj. m., f. vinețíe; pl. m. și f. vinețíi
VINEȚÍE s. v. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, seninătate.
VINEȚÍU adj. (prin Transilv.) sedereș. (De culoare ~.)
VINEȚÍU ~e (~i) Care are culoarea apropiată de cea vânătă; care bate în vânăt; cu nuanță vânătă. /vânăt + suf. ~iu
vineție s. v. ALBASTRU. ALBĂSTRIME. AZUR. CLARITATE. LIMPEZIME. SENIN. SENINĂTATE.
VINEȚIU adj. (prin Transilv.) sedereș. (De culoare ~.)

vineție dex

Intrare: vinețiu
vinețiu adjectiv
Intrare: vineție
vineție substantiv feminin (numai) singular