VINEȚEÁLĂ, vinețeli, s. f. 1. Vânătaie. 2. (Pop.) Scrobeală albastră, albăstreală (pentru rufe). 3. Boală a viței-de-vie produsă de o ciupercă parazită, care se manifestă prin apariția unor pete roșietice pe frunze. – Vânăt + suf. -eală.

VINEȚEÁLĂ, vinețeli, s. f. 1. Vânătaie. 2. (Pop.) Scrobeală albastră, albăstreală (pentru rufe). 3. Boală a viței de vie produsă de o ciupercă parazită, care se manifestă prin apariția unor pete brune-roșietice pe fața superioară a frunzelor. – Vânăt + suf. -eală.

VINEȚEÁLĂ, vinețeli, s. f. 1. Vînătaie. [Abu-Hasan] s-a aplecat de mijloc și descoperindu-și umerii și sînul i-a arătat urmele umflăturilor și vinețelelor de pe trup. CARAGIALE, O. III 79. 2. (Regional) Scrobeală albastră. 3. Boală a viței de vie care se manifestă prin apariția unor pete brune-roșietice pe fața superioară a frunzelor.

vinețeálă s. f., g.-d. art. vinețélii; pl. vinețéli

vinețeálă s. f., g.-d. art. vinețélii; pl. vinețéli

VINEȚEÁLĂ s. v. vânătaie, (înv.) vânătare. (Are o ~ la ochi.)

VINEȚEÁLĂ s. v. albăstreală, ultramarin.

vinețeálă f., pl. elĭ. Calitatea de a fi vînăt. Trans. Sineală.

vinețeală s. v. ALBĂSTREALĂ. ULTRAMARIN.

VINEȚEALĂ s. (MED.) echimoză, vînătaie, (înv.) vînătare. (Are o ~ la ochi.)