vindecea definitie

10 definiții pentru vindecea

VINDECEÁ, vindecele, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăți medicinale (Stachys officinalis). – Vindeca + suf. -ea.
VINDECEÁ, vindecele, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăți medicinale (Stachys officinalis). – Vindeca + suf. -ea.
VINDECEÁ s. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și frunzele acoperite de peri aspri, cu flori purpurii, întrebuințată ca leac pentru răni și pentru boli de piept (Betonica officinalis).
vindeceá s. f., art. vindeceáua, g.-d. art. vindecélei; pl. vindecéle, art. vindecélele
vindeceá s. f., art. vindeceáua, g.-d. art. vindecélei; pl. vindecéle
VINDECEÁ s. (BOT.; Stachys officinalis) (reg.) crețișor, sovârvariță, frunza-tăieturii, iarba-tăieturii, iarbă-de-rană.
VINDECEÁ ~éle f. Plantă erbacee înaltă până la un metru, cu flori purpurii, folosită pentru proprietățile ei aromatice și tonice. [Art. vindeceaua] /a vindeca + suf. ~ea
vindecea f. plantă cu proprietăți aromatice și tonice, numită în Tr. iarba de rane sau iarba tăieturei (Betonica).
vindeceá f., pl. ele (d. a vindeca). Unde? O plantă labială aromatică și tonică și cu rizomă amară (betónica officinális). – Și ĭarba tăĭeturiĭ.
VINDECEA s. (BOT.; Stachys officinalis) (reg.) crețișor, sovîrvariță, frunza-tăieturii, iarba-tăieturii, iarbă-de-rană.

vindecea dex

Intrare: vindecea
vindecea substantiv feminin