Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru vindecat

VINDEC├ü, vindec, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A sc─âpa sau a face pe cineva s─â scape de o boal─â, a (se) face s─ân─âtos; a (se) ├«ns─ân─âto╚Öi, a (se) t─âm─âdui, a (se) lecui. ÔÖŽ Refl. Spec. (Despre r─âni, t─âieturi etc.) A se ├«nchide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face s─â dispar─â, s─â ├«nceteze o suferin╚Ť─â moral─â, o sup─ârare, un dor etc. ÔÇô Lat. vindicare.
VINDEC├üT, -─é, vindeca╚Ťi, -te, adj. ├Äns─ân─âto╚Öit, lecuit (de o boal─â, de o suferin╚Ť─â). ÔÇô V. vindeca.
VINDEC├ü, v├şndec, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A sc─âpa sau a face pe cineva s─â scape de o boal─â, a (se) face s─ân─âtos; a (se) ├«ns─ân─âto╚Öi, a (se) t─âm─âdui, a (se) lecui. ÔÖŽ Refl. Spec. (Despre r─âni, t─âieturi etc.) A se ├«nchide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face s─â dispar─â, s─â ├«nceteze o suferin╚Ť─â moral─â, o sup─ârare, un dor etc. ÔÇô Lat. vindicare.
VINDEC├üT, -─é, vindeca╚Ťi, -te, adj. ├Äns─ân─âto╚Öit, lecuit (de o boal─â, de o suferin╚Ť─â). ÔÇô V. vindeca.
VINDEC├ü, vindec, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni ╚Öi despre p─âr╚Ťi ale corpului lor) A sc─âpa de o boal─â, a se face s─ân─âtos; a se ├«ns─ân─âto╚Öi. S-or vindeca pl─âm├«nii minerilor de-aici. VINTIL─é, O. 25. Piciorul... i-l puse la loc ╚Öi ├«ndat─â se vindec─â. ISPIRESCU, L. 5. Mul╚Ťi din bolnavii ru╚Öi s-au vindecat aice. NEGRUZZI, S. I 192. ÔŚŐ Tranz. Irinuca nu ne putea vindeca. CREANG─é, A. 27. ÔÖŽ (Despre r─âni, t─âieturi etc.) A se ├«nchide, a se cicatriza. [Ursul] supse rana... apoi ├«ncepu a linge, ╚Öi linse, ╚Öi linse, p├«n─â ce se ├«nchise ╚Öi se vindec─â. ISPIRESCU, L. 345. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la st─âri psihice sau afective) A alina sau a face s─â dispar─â, s─â ├«nceteze. ├Än toate lunile ├«╚Öi g─âsea de lucru pe-acas─â, spre a-╚Öi putea vindeca oboseala be╚Ťiei de duminic─â. REBREANU, I. 59. N─âdejdea-mi e la vremea care vindec─â toate. NEGRUZZI, S. I 48. ÔŚŐ (Complementul indic─â persoana vindecat─â) Frunz─â verde alior, C├«nt─â cucul ├«n pridvor, S─â m─â vindece de dor. BELDICEANU, P. 95. S─â v─â spun eu, oameni buni, dumnealor o vrut s─â v─â vindece de spaima Rusaliilor. ALECSANDRI, T. I 269. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi reveni dintr-o stare sufleteasc─â chinuitoare, cople╚Öitoare. D-atunci bolnavul meu de dragoste s-a vindecat a╚Öa de bine, c─â nici n-a mai dat pe la noi. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 61. 3. Tranz. (├Änvechit ╚Öi popular) A astupa, a ├«nchide o cr─âp─âtur─â, o deschiz─âtur─â, o gaur─â; a face una cu p─âm├«ntul. La temni╚Ťa cea de piatr─â, [care] ├«n p─âm├«nt e vindecat─â. P─éSCULESCU, L. P. 202.
VINDEC├üT, -─é, vindeca╚Ťi, -te, adj. ├Äns─ân─âto╚Öit, lecuit.
vindec├í (a ~) vb., ind. prez. 3 v├şndec─â
vindec├í vb., ind. prez. 1 sg. v├şndec, 3 sg. ╚Öi pl. v├şndec─â
VINDECÁ vb. 1. v. însănătoși. 2. v. cicatriza.
VINDECÁ vb. v. sătura.
VINDECÁT adj. (MED.) 1. v. însănătoșit. 2. v. cicatrizat.
vindec├í (-c, ├ít), vb. ÔÇô 1. (├Änv.) A reface, a repara. ÔÇô 2. A t─âm─âdui, a ├«ns─ân─âto╚Öi. ÔÇô Mr. vindic(are). Lat. vind─şc─üre (Diez, I, 441; Cipariu, Gram., 308; ╚śeineanu, Semasiol., 185; Pu╚Öcariu 1893; Densusianu, GS, II, 21; REW 9347; Rosetti, I, 174), cf. it. vendicare, prov., cat. venjar, fr. venger, sp. vengar, port. vingar. Semantismul diferit al rom. se explic─â, mai bine prin sensul lat. de a elibera (Rohlfs, Differenzierung, 39), prin ideea de ÔÇ×a pune ├«n stadiul ini╚ŤialÔÇŁ, cf. sp. reponerse. Uz mai general dec├«t cel indicat de ALR, I, 137. Der. vindec─âtor, adj. (care vindec─â, curativ); vindec─âtoare (var. vindecu╚Ť─â), s. f. (specie de creson, Alliaria officinalis); vindecea, s. f. (plant─â medicinal─â, Betonica officinalis). ÔÇô Der. neol. (din fr.) vindicativ, adj.; vindict─â, s. f.
A VINDEC├ü v├şndec tranz. A face s─â se vindece. /<lat. vindicare
A SE VINDEC├ü m─â v├şndec intranz. 1) A reveni la starea normal─â (dup─â o boal─â); a deveni s─ân─âtos; a se ├«ns─ân─âto╚Öi; a se ├«ndrepta; a se lecui. 2) (despre r─âni, leziuni) A disp─ârea ├«n urma unui tratament; a se lecui. /<lat. vindicare
vindecà v. 1. a scăpa de o boală; 2. a-și recăpăta sănătatea; 3. fig. a mântui de un rău moral. [Lat. VINDICARE, a scăpa (românește: a scăpa de o boală)].
v├şndec, a -├í v. tr. (lat. v─şnd─şco, -├íre, a revindica, a r─âzbuna; it. vendicare, pv. cat. venjar, fr. venger, sp. vengar, pg. vingar). Lecu─şesc, t─âm─âdu─şesc, liberez din boal─â: a vindeca un bolnav. ÔÇô Vech─ş vendec.
vindeca vb. v. S─éTURA.
VINDECA vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 2. a se cicatriza, a se închide. (Rana s-a ~ )
VINDECAT adj. (MED.) 1. îndreptat, înfiripat, însănătoșit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Om ~ după o gripă.) 2. cicatrizat, închis. (Rană ~.)
CONTRARIA CONTRARIIS CURANTUR (lat.) cele contrarii se vindec─â prin contrarii ÔÇô Maxima medicinii clasice. V. ╚Öi Similia similiis curantur.
CURA TE IPSUM! v. MEDICE, CURA TE IPSUM!
MEDICE, CURA TE IPSUM! (lat.) doctore, vindec─â-te pe tine! ÔÇô Dicton prin care se recomand─â celor care dau sfaturi altora, s─â le urmeze ei ├«n╚Öi╚Öi, mai ├«nt├ói.

Vindecat dex online | sinonim

Vindecat definitie

Intrare: vindecat
vindecat adjectiv
Intrare: vindeca
vindeca verb grupa I conjugarea I