Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru vindec─âtor

VINDEC─éT├ôR, -O├üRE, vindec─âtori, -oare, adj. Care vindec─â; lecuitor, t─âm─âduitor. ÔÇô Vindeca + suf. -─âtor.
VINDEC─éT├ôR, -O├üRE, vindec─âtori, -oare, adj. Care vindec─â; lecuitor, t─âm─âduitor. ÔÇô Vindeca + suf. -─âtor.
VINDEC─éT├ôR, -O├üRE, vindec─âtori, -oare, adj. Care are ├«nsu╚Öirea de a alina sau de a vindeca. Scrisul lui ╚Öi-l voia ca un balsam vindec─âtor. C. PETRESCU, C. V. 122. ├Ämi doream un somn adine ╚Öi vindec─âtor. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, ├Ä. 9. Un izvor a c─ârui ap─â avea putere vindec─âtoare. ╚śEZ. III 236. ÔŚŐ (Substantivat) Vindec─âtoru-ngriji-va de ran─â ╚Öi asupra-i va pune leacuri alese. MURNU, I. 73.
vindecătór adj. m., pl. vindecătóri; f. sg. și pl. vindecătoáre
vindecătór adj. m., pl. vindecătóri; f. sg. și pl. vindecătoáre
VINDECĂTÓR adj. întremător, lecuitor, tămăduitor, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~oare.)
VINDECĂTÓR adj. v. curativ.
VINDECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care vindecă; cu proprietatea de a vindeca; tămăduitor; lecuitor. /v. a vindeca
vindecător a. și m. care vindecă.
vindecătoare s. v. USTUROIȚĂ.
vindec─âtor adj. v. CURATIV.
VINDECĂTOR adj. întremător, lecuitor, tămăduitor, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~.)

Vindec─âtor dex online | sinonim

Vindec─âtor definitie

Intrare: vindec─âtor
vindec─âtor adjectiv