11 definiții pentru vinars
VINÁRS, vinarsuri,
s. n. (
Reg.) Rachiu (tare). –
Vin +
ars (după
germ. Branntwein).
VINÁRS, vinarsuri,
s. n. (
Reg.) Rachiu (tare). –
Vin +
ars (după
germ. Branntwein).
VINÁRS, vinarsuri,
s. n. (Regional) Rachiu extras din cereale, din fructe, din cartofi sau din drojdie de vin. Am luat o gură de vinars și m-am dus iar vreo treizeci de kilometri. SADOVEANU, V. F. 47. Toți beau vinarsul, rachiu cu tărie de caise, din același pahar și mănîncă cu mîinile. CAMIL PETRESCU, O. I 288. Vinu-i bun, vinarsu-mi place, Om bogat eu nu m-oi face. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 386. Te spune nasul că-ți place vinarsul.
!vinárs (
reg.) (vi-nars/vin-ars)
s. n.,
pl. vinársuri
vinárs s. n. (sil. mf. vin-), pl. vinársuri VINÁRS ~uri n. reg. Băutură alcoolică tare, obținută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rectificat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri ș. a.) fermentate; rachiu. /vin + ars vinars n. Tr. rachiu. [Traducere după germ. Brantwein].
vinárs n., pl. urĭ (d. vin și ars, după germ. branntwein). Trans. Rachiŭ.
vinárs, vinarsuri, s.n. – Țuică, rachiu: „Tata-i dus cu coasa-n laz, / Maica trage la vinars” (Bilțiu, 2006: 108; Ferești). – Din vin + suf. -ars (după germ. Branntwein) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA). Vinars dex online | sinonim
Vinars definitie
Intrare: vinars
vinars substantiv neutru
- silabisire: vi-nars, vin-ars