vinars definitie

11 definiții pentru vinars

VINÁRS, vinarsuri, s. n. (Reg.) Rachiu (tare). – Vin + ars (după germ. Branntwein).
VINÁRS, vinarsuri, s. n. (Reg.) Rachiu (tare). – Vin + ars (după germ. Branntwein).
VINÁRS, vinarsuri, s. n. (Regional) Rachiu extras din cereale, din fructe, din cartofi sau din drojdie de vin. Am luat o gură de vinars și m-am dus iar vreo treizeci de kilometri. SADOVEANU, V. F. 47. Toți beau vinarsul, rachiu cu tărie de caise, din același pahar și mănîncă cu mîinile. CAMIL PETRESCU, O. I 288. Vinu-i bun, vinarsu-mi place, Om bogat eu nu m-oi face. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 386. Te spune nasul că-ți place vinarsul.
!vinárs (reg.) (vi-nars/vin-ars) s. n., pl. vinársuri
vinárs s. n. (sil. mf. vin-), pl. vinársuri
VINÁRS s. v. rachiu.
VINÁRS ~uri n. reg. Băutură alcoolică tare, obținută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rectificat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri ș. a.) fermentate; rachiu. /vin + ars
vinars n. Tr. rachiu. [Traducere după germ. Brantwein].
vinárs n., pl. urĭ (d. vin și ars, după germ. branntwein). Trans. Rachiŭ.
vinars s. v. RACHIU.
vinárs, vinarsuri, s.n. – Țuică, rachiu: „Tata-i dus cu coasa-n laz, / Maica trage la vinars” (Bilțiu, 2006: 108; Ferești). – Din vin + suf. -ars (după germ. Branntwein) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

vinars dex

Intrare: vinars
vinars substantiv neutru
  • silabisire: vi-nars, vin-ars