vinariță definitie

9 definiții pentru vinariță

VINÁRIȚĂ, vinarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, folosită la parfumarea rufelor sau la aromatizarea unor băuturi (Asperula odorata). – Vin + suf. -ariță.
VINÁRIȚĂ, vinarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, folosită la parfumarea rufelor sau la aromatizarea unor băuturi (Asperula odorata). – Vin + suf. -ariță.
VINÁRIȚĂ, vinarițe, s. f. Plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu flori albe și cu miros plăcut, folosită la parfumarea rufelor sau a unor băuturi; crește în păduri umbroase (Asperula adorata).
vináriță s. f., g.-d. art. vináriței; pl. vinárițe
vináriță s. f., g.-d. art. vináriței; pl. vinárițe
VINÁRIȚĂ s. (BOT.; Asperula odorata) sânziene-de-pădure, (reg.) mama-pădurii.
VINÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori albe, folosită pentru proprietățile ei aromatice la parfumarea rufelor spălate sau pentru a da aromă unor băuturi etc. /vin + suf. ~ariță
vinariță f. plantă cu proprietăți tonice și vulnerare, având uscată un miros plăcut, din care cauză se pune printre rufe spre a le parfuma (Asperula). [Această plantă, amestecată cu vin, dă o băutură plăcută].
VINARIȚĂ s. (BOT.; Asperula odorata) sînziene-de-pădure, (reg.) mama-pădurii.

vinariță dex

Intrare: vinariță
vinariță substantiv feminin