vințeler definitie

8 definiții pentru vințeler

VINȚELÉR, vințeleri, s. m. (Regional) Paznic sau îngrijitor la vie; vier1. Boierul merse pînă la vie și zise vințelerului: «Mă... tu nu grijești bine». RETEGANUL, P. i 19.
vințelér (reg.) s. m., pl. vințeléri
vințelér s. m., pl. vințeléri
VINȚELÉR s. v. vier.
vințelér (-ri), s. m. – Viticultor. – Var. vințălar(iu). Mag. vincellér (Tiktin; Gáldi, Dict., 169). În Trans.
vințeler s. v. VIER.
vințelér, vințeleri, s.m. – (reg.) Persoană însărcinată cu paza viei; pândar: „...să te duci la vie, la struguri, să vezi ce mai e pe acolo (...). Vințelerii văd că vine o mogâldeață către ei” (Bilțiu, 1999: 157; Săliștea de Sus). – Din magh. vincellér „îngrijitor de vie” (Tiktin, Galdi, cf. DER; MDA), germ. Winzer „viticultor”.
vințelér, -i, s.m. – Persoană însărcinată cu paza viei; pândar: „...să te duci la vie, la struguri, să vezi ce mai e pe acolo (...). Vințelerii văd că vine o mogâldeață către ei” (Bilțiu 1999: 157; Săliștea de Sus). – Din magh. vincellér „îngrijitor de vie”, germ. Winzer „viticultor”.

vințeler dex

Intrare: vințeler
vințeler substantiv masculin admite vocativul