VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (în Evul Mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.

VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.

VINĂRÍCI s. n. 1. Dare care se plătea odinioară pentru vii sau pentru vin. Au intrat unii boieri în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinăriciului vistieria. SADOVEANU, N. P. 41. Dreptul de a primi dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14. Vinăriciul (l-a suit la) douăzeci de parale de vadră. GHICA, la CADE. ♦ Slujba celui care încasa impozitul pe vii. Cînd văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără... calemul vinăriciului. FILIMON, C. 49. 2. (Popular) Podgorean. Cel mai mic, mai mititel Ăla-mi este vinărici, vinărici cu vinuri dulci. TEODORESCU, P. P. 22.[1]

vinăríci1 (podgorean) (înv.) s. m., pl. vinăríci

vinăríci2 (dijmă) s. n., pl. vinăríciuri

vinăríci (podgorean) s. m., pl. vinăríci

vinăríci (dijmă) s. n., pl. vinăríciuri

VINĂRÍCI s. v. podgorean, viticultor.

VINĂRÍCI s. (IST.) vinărit. (~ul era o dare percepută în vin.)

VINĂRÍCI ~uri n. înv. Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, plătită domniei pentru vie. /vin + suf. ~ărici

vinăriciu n. od. dare pe cârciumi: din vechime fiecare stăpân da din zece vedre una, mai pe urmă s’a luat câte o para de vadră.

vinărícĭ m. (d. vin). Vechĭ. Podgorean. S. n., pl. urĭ (din vinărit). Vinărit, cominărit, vădrărit, un bir pe podgoriĭ și cîrcĭumĭ.

vinărici s. v. PODGOREAN. VITICULTOR.

VINĂRICI s. (IST.) vinărit. (~ era o dare percepută în vin.)