Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru vilegiatur─â

VILEGIAT├ÜR─é, vilegiaturi, s. f. Concediu, vacan╚Ť─â etc. petrecut─â de cineva ├«n afara locului s─âu de domiciliu. [Pr.: -gi-a-. ÔÇô Var.: (pop.) viligiat├║r─â s. f.] ÔÇô Din fr. vill├ęgiature.
VILIGIATÚRĂ s. f. v. vilegiatură.
VILEGIAT├ÜR─é, vilegiaturi, s. f. Concediu, vacan╚Ť─â etc. petrecut─â de cineva ├«n afara locului s─âu de domiciliu. [Pr.: -gi-a-. ÔÇô Var.: (pop.) viligiat├║r─â s. f.] ÔÇô Din fr. vill├ęgiature.
VILIGIATÚRĂ s. f. v. vilegiatură.
VILEGIAT├ÜR─é s. f. (╚śi ├«n forma viligiatur─â) Petrecere a unei perioade de timp (├«n cursul unei vacan╚Ťe sau al unui concediu) la ╚Ťar─â, la munte sau pe malul m─ârii. Eram hot─âr├«t s─â v─âd ├«n to╚Ťi tovar─â╚Öii mei de vilegiatur─â ni╚Öte oameni buni ╚Öi foarte cumsecade. SADOVEANU, O. VI 521. Nadina povesti c├«te ceva din vilegiatura ei prelungit─â. REBREANU, R. I 157. [Co╚Öbuc] n-a venit la sat ├«n vilegiatur─â, ca s─â guste via╚Ťa c├«mpeneasc─â, el singur e copil al satului. GHEREA, ST. CR. III 123. Situa╚Ťiunea Cotnarului, ├«ncungiurat de vii, livezi ╚Öi p─âduri, f─âcea ├«nc├«nt─âtoare vilegiatura domneasc─â. NEGRUZZI, S. I 106. ÔŚŐ (Glume╚Ť, ├«n leg─âtur─â cu animalele) ╚śtii dumneata c─â [╚Ťiparul] vine ├«n apele noastre numai ├«n viligiatur─â? C. PETRESCU, C. V. 191. ÔÇô Pronun╚Ťat: -gi-a-. ÔÇô Variant─â: viligiat├║r─â s. f.
VILIGIATÚRĂ s. f. v. vilegiatură.
vilegiat├║r─â (-gi-a-) s. f., g.-d. art. vilegiat├║rii; pl. vilegiat├║ri
vilegiatur├í vb., ind. prez. 1 sg. vilegiatur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. vilegiature├íz─â
vilegiat├║r─â s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art. vilegiat├║rii; pl. vilegiat├║ri
VILEGIAT├ÜR─é s.f. Interval de timp, vacan╚Ť─â petrecut─â la ╚Ťar─â sau ├«ntr-o sta╚Ťiune balneoclimatic─â. [Pron. -gi-a-, var. viligiatur─â s.f. / cf. fr. vill├ęgiature, it. villeggiatura].
VILIGIATÚRĂ s.f. v. vilegiatură.
VILEGIAT├ÜR─é s. f. interval de timp, vacan╚Ť─â petrecut─â la ╚Ťar─â sau ├«ntr-o sta╚Ťiune balneoclimatic─â. (< fr. vill├ęgiature)
VILEGIAT├ÜR─é ~i f. Petrecere a unei perioade de timp, mai ales a vacan╚Ťelor (de var─â), ├«n afara ora╚Öului (la ╚Ťar─â sau ├«ntr-o sta╚Ťiune balnear─â). [G.-D vilegiaturii; Sil. -gi-a-] /<fr. vill├ęgiature
vilegiatur─â f. ╚Öedere la ╚Ťar─â ├«n timpul verei.
*vilegiat├║r─â f., pl. ─ş (fr. vill├ęgiature, d. it. villeggiatura). Petrecere la ╚Ťar─â sa┼ş ├«ntrÔÇÖo sta╚Ťiune balnear─â sa┼ş climatic─â p. odihn─â: a pleca ├«n vilegiatur─â, a face o lung─â vilegiatur─â. V. sezon.

Vilegiatur─â dex online | sinonim

Vilegiatur─â definitie

Intrare: vilegiatur─â
viligiatur─â substantiv feminin
vilegiatur─â substantiv feminin
  • silabisire: -gi-a-
Intrare: vilegiatura
vilegiatura verb grupa I conjugarea a II-a