vileag definitie

12 definiții pentru vileag

VILEÁG s. n. (Înv. și pop.; în loc adv. și expr.) (A da sau a scoate, a ieși etc.) în vileag = (a face sau a deveni cunoscut) în fața lumii, a tuturor, în public. – Din magh. világ.
VILEÁG s. n. (Pop.; în loc. adv. și expr.) (A da sau a scoate, a ieși etc.) în vileag = (a face sau a deveni cunoscut) în fața lumii, a tuturor, în public. – Din magh. világ.
VILEÁG, vileaguri, s. n. (Învechit și popular) 1. Mulțime de oameni; lume, omenire. Are să meargă la biserică și, cînd o fi tot vileagul strîns, o să strige-n gura mare că-i plesnește inima de atîta chin. CARAGIALE, S. 93. ◊ Loc. adv. În vileag = în public, în fața lumii. Mi s-a întîmplat un lucru dureros pe care... ți-l împărtășesc în vileag. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 51. Spre noapte, fără judecată puse de-l spînzură în vileag. BĂLCESCU, O. II 186. ◊ Expr. Cîtu-i (sau pînă-i) lumea și vileagul = niciodată. Cîtu-i lumea și vileagu Nu te ia cine ți-i dragu, Ci mi te ia un urît De te bagă în pămînt. BIBICESCU, P. P. 201. (Azi mai ales în expr.) A da în vileag = a face cunoscut, a scoate la iveală; a divulga. Frica amestecată cu ură că de acuma Lisandru va da în vileag, în rîsul satului, iubirea lor. GHEREA, ST. CR. III 263. Midas-împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva care să-i dea în vileag cusurul. ISPIRESCU, U. 111. 2. (În expr.) în vileagul vîntului = în bătaia vîntului. Așa se pune... într-o joi în vileagu vîntului Cu o mînă secera, Cu o mînă snop făcea. MAT. FOLK. 521. Se puse vileagul vîntului Din fereastra pămîntului. TEODORESCU, P. P. 142.
VILEÁG, vileaguri, s. n. (Pop.) 1. Lume, mulțime de oameni. ◊ Loc. adv. În vileag = în fața lumii, în public. ◊ Expr. Câtu-i (sau până-i) lumea și vileagul = niciodată. A da (sau a scoate) în (sau la) vileag = a face cunoscut, a divulga. 2. (În expr.) În vileagul vântului = în bătaia vântului. – Magh. világ.
vileág (mai ales în expr.) (înv., pop.) s. n.
vileág s. n.
vileág s. n. – în expresia în vileag, public. Mag. vilag „lume” (Șeineanu, Semasiol., 189; Gáldi, Dict., 98).
VILEÁG n. înv. Număr mare de oameni în dezordine; mulțime; gloată. ◊ A da (sau a scoate) în ~ a face cunoscut în public; a scoate la iveală; a da pe față. /<ung. világ
vileag n. în vileag, în public: a da, a scoate în vileag. [Ung. VILÁG, lumină, lume].
vileág (ea dift.) n., pl. inuz. urĭ (ung. világ, lume, lumină. Cp. cu lume). Vechĭ. Locu de adunare a fie-căruĭ boĭer orĭ țăran chemat la războĭ orĭ revistă ca să i se inspecteze calu și armele (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 201). Azĭ. În vileag, în lume, în public. A da, a scoate în vileag, a divulga, a da de gol. V. stambă, bedreag, maĭdan). A te da în vileag, a te expune publiculuĭ și criticiĭ (cînd ar trebui să staĭ la o parte). În vileagu vîntuluĭ, în vĭeliștea vîntuluĭ, în bătaĭa vîntuluĭ (V. áret). Cît e lumea și vileagu, cît e lumea și pămîntu, pretutindenĭ.
vileág, s.n. – Lume, mulțime, public: „Până-i lume și vileag / N-a veni în sat de steag” (Bârlea, 1924, I: 113). – Din magh. világ „lume” (Șăineanu, Scriban, DLRM, DER, DEX, MDA).
vileág, s.n. – Lume, mulțime, public: „Până-i lume și vileag / N-a veni în sat de steag” (Bârlea 1924 I: 113). – Din magh. világ „lume”.

vileag dex

Intrare: vileag
vileag substantiv neutru