vil definitie

2 intrări

13 definiții pentru vil

VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism rar) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar, josnic, abject. Ar însemna atunci să plătești o marfă mult prea vilă afară din cale scump. M. I. CARAGIALE, C. 105. Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rîde Cu mutra de vîndută cu ochi vil și viclean. EMINESCU, O. I 60.
vil (înv.) adj. m., pl. vili; f. vílă, pl. víle
vil adj. m., pl. vili; f. sg. vílă, pl. víle
VIL adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
VIL, -Ă adj. (Liv.) Ordinar; josnic, abject. [< fr. vil, lat. vilis].
VIL ~ă (~i, ~e) rar livr. Care vădește lipsă de demnitate și de loialitate; în stare să inspire dispreț; josnic. /<fr. vil, lat. vilis
vil a. abject, josnic: cu ochiul vil și vicleim EM.
*vil, -ă adj. (lat. vilis). Josnic, ordinar. Adv. În mod vil.
vil adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.
VAVILA, și VIL, cf. asir. Bab-ili „poarta zeului”. 1. – eg (16 B I 83; Cat). 2. Cu schimbarea părții finale Vavilin, act. 3 – 5 cu afereză: 3. Vil, -a, -nea fam. (Moț); -an Ion (T-Jiu); -oiu, P., act. 4. Vilaia jupîneasa (Giur 102, 188; Cras); pren., frecv.; f., Vilae f. 1650 (Sd XV 359; 16 B II 16). Formele 3 și 4 pot avea și altă origine. 5. + -ie sau în genitiv: Vilii, D-tru (Șchei II)
Vil, -a, -aia, -ae, -iĭ v. Vavila 3 – 5.

vil dex

Intrare: vil
vil adjectiv
Intrare: Vil
Vil