VÍKING, vikingi, s. m. Nume dat populațiilor germanice de războinici, navigatori și negustori din țările scandinave care au întreprins, între sec. VII și X, numeroase expediții maritime în Europa și în America de Nord. – Din fr. viking.

VÍKING, vikingi, s. m. Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții în Europa și în America de Nord. – Din fr. viking.

víking s. m., pl. víkingi

víking s. m., pl. víkingi

VÍKINGI s. pl. v. normanzi.

VÍKING s.n. (Ist.) Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi din evul mediu. [< fr. viking].

VÍKING s. m. războinic, navigator și negustor scandinav din evul mediu; normand. (< fr. vikings)

VÍKING ~gi m. ist. 1) la pl. Populație nomadă care a locuit în nordul Europei în sec. VIII-XII, întreprinzând expediții în Europa și America de Nord. 2) Persoană care făcea parte din această populație. /<fr. Vikings

VIKINGI s. pl. (IST.) normanzi (pl.), varegi (pl.).