vijelios definitie

11 definiții pentru vijelios

VIJELIÓS, -OÁSĂ, vijelioși, -oase, adj. 1. Cu vijelie; ca vijelia; năvalnic. ♦ Bătut de furtună, bântuit de vijelie. 2. Fig. Violent, impetuos, aprig. [Pr.: -li-os] – Vijelie + suf. -os.
VIJELIÓS, -OÁSĂ, vijelioși, -oase, adj. 1. Cu vijelie; ca vijelia; năvalnic. ♦ Bătut de furtună, bântuit de vijelie. 2. Fig. Violent, impetuos, aprig. [Pr.: -li-os] – Vijelie + suf. -os.
VIJELIÓS, -OÁSĂ, vijelioși, -oase, adj. 1. Cu vijelie, ca vijelia; năvalnic. Ploaie vijelioasă vine din munte. SADOVEANU, O. VIII 240. L-au deșteptat picăturile reci ale unei ploi vijelioase. GALACTION, O. I 48. Mă întreb cum vom trece apa adîncă și vijelioasă a Oltului. CAMIL PETRESCU, U. N. 300. Vuietul surd și nedeslușit al Tazlăului se schimbase în urlet clocotitor de ape vijelioase ce minau dindărăt cu iuțeală de vifor surpăturile de stînci smulse din scoborîșurile înalte ale drumului lor la vale. HOGAȘ, M. N. 217. ◊ (Adverbial) Viscolul venea din ce în ce mai vijelios, pe deasupra grămezilor de oameni parcă fîlfîiau paseri mari, albe. SADOVEANU, O. VI 126. Pe fundul acestei tăieturi... s-azvîrle Bistrița vijelios, bătîndu-și nahlapii de stînci. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Bătut de furtună, bîntuit de vijelie. (Cu pronunțare regională) Dobitoacele se învîrtesc, cum se învîrtesc în nopțile vijălioase, cînd urlă lupii prin păduri. RUSSO, S. 128. 2. Fig. Violent, impetuos, aprig. Izbucni strigarea vijelioasă a cornurilor. SADOVEANU, O. VI 34. Viața nouă, tînără, vijelioasă înviora năvalnic înfățișarea pămîntului. REBREANU, P. S. 126. Se-ntoarse vijelioasă ca o leoaică. SANDU-ALDEA, D. N. 277. ◊ (Adverbial) Pe un cal înspumat, venea vijelios un olăcar. SADOVEANU, O. I 511. Își trecu brațul pe după mijlocul ei și o strînse vijelios la piept. REBREANU, I. 105.
vijeliós (-li-os) adj. m., pl. vijelióși; f. vijelioásă, pl. vijelioáse
vijeliós adj. m. (sil. -li-os), pl. vijelióși; f. sg. vijelioásă, pl. vijelioáse
VIJELIÓS adj. v. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, precipitat, sălbatic, tumultuos, vehement, vertiginos, violent.
VIJELIÓS adj., adv. 1. adj. v. furtunos. 2. adj. înviforat, năvalnic, viforos. (Furtună ~oasă.) 3. adv. v. valvârtej. 4. adj. v. focos.
VIJELIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care se caracterizează prin prezența vijeliei; cu vijelie. Noapte ~oasă. 2) (despre ape) Care curge cu vijelie. Râu ~. 3) fig. Care manifestă vervă în vorbe și în fapte. [Sil. -li-os] /vijelie + suf. ~os
vijăliós (est) și vijeliós (vest), -oásă adj. Ca o vijălie: bombardare vijălioasă, asalt vijălios. Adv. A înainta vijălios.
vijelios adj. v. APRIG. FURTUNOS. IMPETUOS. IMPULSIV. IUTE. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. NĂVALNIC. NEDOMOLIT. NEPOTOLIT. NESTĂPÎNIT. NESTĂVILIT. PRECIPITAT. SĂLBATIC. TUMULTUOS. VEHEMENT. VERTIGINOS. VIOLENT.
VIJELIOS adj., adv. 1. adj. furtunos, viforos, (rar) viforatic, (pop.) viforît, (reg.) vifornic, vîntos, vînturos, (înv.) furtunatic, tempestuos. (Timp ~.) 2. adj. înviforat, năvalnic, viforos. (Furtună ~.) 3. adv. furtunos, valvîrtej. (Oștile veneau ~.) 4. adj. aprig, focos, nestăpînit, sălbatic, sireap, (înv.) zmeios. (Un armăsar ~.)

vijelios dex

Intrare: vijelios
vijelios adjectiv
  • silabisire: vi-je-li-os